Decalarea alegerilor in 2005

Enigma care plutea asupra intalnirii de vinerea trecuta la Cotroceni cu intreaga conducere a PSD a inceput sa se lamureasca. S-a aflat si ce anume l-a facut pe Iliescu sa dispuna oprirea inregistrarii si stenografierii discutiilor. Eu cred ca Iliescu si-a dat seama ca in decembrie lovise prea tare in Nastase si PSD si ca deci trebuie sa faca ceva sa dreaga busuiocul. In definitiv, este vorba de “partidul lui” si daca e sa ramana in politica dupa Cotroceni nu are alta adresa. Retour a mon premier amour. Ceea ce avea sa spuna si sa faca nu mai cadra cu calitatea de presedinte deasupra partidelor si deci nu mai trebuie inregistrat. S-au sfatuit ce s-au sfatuit si au ajuns la concluzia ca este in interesul PSD sa fie decalate alegerile prezidentiale de cele parlamentare, primele sa aiba loc inspre sfarsitul lui 2004 si celelalte in martie 2005, cand nu mai e iarna si factura la intretinere. Presedintele Iliescu a justificat asta pentru opinia publica – “sa nu mai beneficieze unele partide de locomotiva”, desi el jucase acest rol de trei ori. Ca asta a rezultat dintr-o discutie despre interesele partidului, o dezvauie faptul ca si Iliescu, si Nastase isi disputa paternitatea ideii.
Cum a reactionat opozitia? Luata prin surprindere, ea s-a cam fastacit. Theodor Stolojan a condamnat acest fel de-a face politica (salt de la anticipate la amanate), dar s-a declarat de acord cu decalarea prezidentialelor de parlamentare. Liviu Negoita, vicepresedintele PD, a taxat toata tarasenia drept o “diversiune” menita sa abata atentia oamenilor de la necazurile iernii. Democratilor nu le convine sa mearga la alegeri fara steagul lui Traian Basescu, dar nu stiu daca nu cumva el va prefera sa candideze la Primaria Capitalei. Cum era de asteptat, cel mai suparat, chiar enervat este Corneliu Vadim Tudor. El i-a si scris presedintelui Iliescu un protest ca “totul se invarteste in jurul meu” si s-a referit la modificarea Constitutiei, la imunitate si acum la “locomotiva”. De data asta Vadim Tudor are dreptate: decalarea prezidentialelor il vizeaza in primul rand pe el. Eu am mai remarcat si alta data ca performanta din 2000, cand PRM a sarit la peste 20% nu trebuie neaparat sa se repete in 2004 sau 2005. In 2000, Vadim a profitat de ruptura din centru, pricinuita de rivalitatea Isarescu-Stolojan, care l-a propulsat pe Vadim pe locul doi la prezidentiale. Fata de 2000, conjunctura interna, dar mai ales externa, este defavorabila PRM si lui Vadim. Romania a intrat in NATO, iar in 2007 va intra in Uniunea Europeana, iar toate acestea se sparg in capul lui Vadim Tudor: se accentueaza izolarea lui politica si faptul ca este barat drumul lui spre putere. Cazul identic al lui Meciar in Slovacia il urmareste ca un cosmar.
Desi este prematur sa discutam acum alegerile din 2004 si 2005, ca mai sunt pana atunci doi ani in care se pot intampla multe evenimente imprevizibile, speculatiile sunt la moda. Secretarul general al PSD, C. Gusa, a declarat presei ca Adrian Nastase este cel mai bun candidat al PSD la Presedintie. O fi, dar Nastase nu vrea sa fie la Cotroceni. El are 52 de ani si doreste sa ramana sef al Executivului. Dar nu are un candidat care sa castige la sigur postul de presedinte. Deocamdata nu a aparut asa ceva, desi speculatiile nu lipsesc. Adrian Nastase mai are o problema: reforma structurilor economice. Cand a lansat ideea alegerilor anticipate, isi facea socoteala ca ele vor avea loc in 2003, adica anul acesta, si in acest caz putea adopta masurile radicale impopulare dupa alegeri, si nu inaintea lor. Ce sa faca acum in 2003? Daca procedeaza la masurile de restructurare si privatizare cerute si de FMI, si de Comisia Uniunii Europene de la Bruxelles, s-ar putea trezi cu un somaj masiv (Polonia are si acum 16-18% someri) si alte efecte nepopulare, iar asta ar afecta negativ popularitatea PSD la alegerile din 2004-2005. Nu pe degeaba s-a luptat el pentru alegeri anticipate! Conducatorii PSD nu se lasa inselati de inaltele cote de popularitate atribuite partidului de ultimele sondaje. Ei stiu ca este o lege de fier in tarile postcomuniste erodarea sprijinului popular al partidului aflat la putere si teama lor este ca in 2004-2005 cota electorala a PSD ar putea scadea sub 40% si asta ar insemna ca n-ar fi in stare sa constituie un guvern majoritar. PSD ar fi nevoit sa apeleze la o formula de coalitie pentru a guverna in continuare, iar aceasta perspectiva nu-i surade deloc. Singura consolare a lui Adrian Nastase este ca presiunea pentru reforma nu vine din interior, ci din exterior. Trebuie deci sa se gandeasca la formule care sa satisfaca cerintele si exigentele externe, care nu sunt totdeauna de natura economica sau financiara, asa cum am invatat in ultimii ani. Conteaza si pozitia geostrategica.