Decizia presedintelui-jucator

Presedintele Traian Basescu reprezinta un paradox pentru politica romaneasca, din multe puncte de vedere. Ma voi opri aici doar asupra unui singur aspect, care are relevanta si pentru momentul actual, in care o tara intreaga asteapta raportul de tara al Comisiei Europene.

Este vorba de relatia dintre imaginea sa si profilul sau institutional efectiv, ca functie ce explica in mare parte evolutiile de pe scena politica romaneasca. Presedintele a reusit, in doar cateva luni de la investirea in functie, sa devina polul central al vietii publice romanesti si sa determine toate fortele politice sa se reorienteze in functie de evolutia sa. Atentie – in functie de evolutia de imagine, fiindca cea executiva a fost, aproape in tot acest timp, relativ necunoscuta. Cu exceptia momentelor in care presedintele a respins anumite proiecte de legi si a unor incercari de mediere, atributiile prezidentiale au fost mai degraba ascunse. Modelul de presedinte-jucator s-a impus in special ca urmare a gesturilor de imagine si foarte putin ca urmare a actelor sale. Este un model pe baza caruia s-a schimbat perceptia pe care pana acum a impus-o Ion Iliescu, ocupantul traditional al fotoliului de presedinte al republicii. Faptul ca presedintele ocupa, in prezent, cel mai confortabil loc in sondajele de opinie (fiind singura personalitate cu raport pozitiv de incredere) demonstreaza ca, imagologic, si-a facut treaba si, pana acum, s-a tinut de cuvant. Dupa un prim sfert al mandatului sau, e necesara si o analiza a actiunilor sale institutionale, pentru a vedea in ce masura comportamentul de imagine e dublat si de zona executiva.

Pentru aceasta, trebuie sa dam la o parte speculatiile si scenariile si sa vedem ce se ascunde in spatele lor. Sa vedem daca exista ceva masurabil, ceva care poate fi perceput de la distanta. Chiar daca noi, romanii, suntem obisnuiti sa ne raportam la gesturile de imagine ca la factori decisivi, analiza politica riguroasa ar trebui sa ne aduca la realitate. Noi acordam atentie unor speculatii, dar observatorii inter-nationali (cei care, in aceste zile, decid daca Romania merita sau nu sa intre in UE la 1 ianuarie 2007) nu. Pentru ei conteaza, asa cum uneori ar trebui sa conteze si pentru noi, faptele efective. Actele juridice, protocoalele politice, documentele semnate, gesturile institutionale. Acestea sunt singurele masurabile si sunt singurele care afecteaza, de fapt, functionarea institutiilor. Gesturile de imagine sunt doar pentru popor. Daca noi am ajuns sa le consideram mai importante decat gesturile politice, e mai degraba vina noastra. Iar daca vom analiza situatia din Romania strict din aceasta perspectiva materiala, vom vedea, spre exemplu, ca pericolul instabilitatii generate de o eventuala schimbare de guvern este, pentru moment, doar teoretic.

Este un exercitiu util pentru noi sa incercam sa interpretam comportamentul unor institutii doar prin prisma actelor lor si nu din perspectiva declaratiilor celor care fac parte din ele. Am avea surprize importante. Institutul PRO a facut public, in aceste zile, un raport de analiza referitor tocmai la aceasta dimensiune. Am incercat sa evaluam, in documentul intitulat “Actele Presedintelui Jucator”, cantitatea actelor emise de presedinte si zonele catre care s-au indreptat aceste acte. Exista surprize si, ceea ce este important, exista disonante intre imaginea consacrata de presedinte si comportamentul sau efectiv. Nu intru acum in detalii, deoarece materialul merita sa fie citit in detaliu. Dar exista diferente intre ce a spus si ce a facut presedintele. Spre exemplu, ritmul de activitate institutionala a Presedintiei in perioada Basescu este similar cu cel din perioada Iliescu, desi imagologic impresia este alta. Raportul, care poate fi citit la adresa www.infopolitic.ro, este astfel un semnal, care ar trebui sa ne forteze sa ne indreptam atentia nu doar spre discursuri sau luari de pozitie, dar si spre esenta functionarii institutiilor – actele.

Traim insa in Romania si stiu foarte bine cat de mult conteaza imaginea. Ea poate uneori sa cantareasca mai mult decat actele materiale si, mai mult, le poate influenta direct pe acestea. Chiar daca politic nu exista motive de instabilitate, din cauza prevalentei imaginii s-ar putea sa asistam la gesturi politice generatoare de instabilitate. Inclusiv din partea presedintelui Traian Basescu. Desi institutional presedintele s-a ferit pana acum sa adopte vreun gest de ruptura, ba dimpotriva, a actionat aproape mereu ca factor coagulant, imagologic el a fost fitilul tuturor bombelor politice din ultimele luni. De multe ori, a contat mai degraba cum e perceputa o situatie de catre populatie decat efectele institutionale pe care le poate produce. Aproape mereu, seful statului a fost favorizat de faptul ca planul imaginii si cel institutional nu se suprapuneau. Acum insa, cele doua tind sa intre in conflict. Tema schimbarii guvernului prin motiunea de cenzura il forteaza pe Traian Basescu sa aleaga intre coerenta imagologica (cea care ii impune sa isi invinga cu orice pret adversarul asumat public – premierul Calin Popescu-Tariceanu) si coerenta institutionala (cea care l-ar forta sa actioneze in spiritul promisiunilor de campanie si sa mentina in viata singura coalitie fireasca din acest moment – Alianta PNL-PD). Despre decizia presedintelui vom afla cu siguranta in foarte scurt timp. Pentru ca de ea este interesata in cel mai inalt grad intreaga societate. Mult mai mult decat de tema integrarii europene care, si in acest moment, este doar un mijloc de reglare de conturi interne. Inclusiv (sau mai ales) cu girul presedintelui.

* Dan Sultanescu este directorul executiv al Institutului PRO