Imagine si text
Jorge Luis Borges observa la un moment dat faptul ca o carte este mai degraba un obiect fizic si nu un act estetic; acesta din urma apare doar din intalnirea cartii cu cel care i-a dat viata ori cu cititorul.
Obiect al unei colaborari dintre autor, grafician, editor, vanzator si public, cartea nu are sanse sa se bucure de un manual propriu-zis de design. Cine ar avea astazi rabdarea si nebunia sa alcatuiasca o culegere de retete la indemana designerului, atata vreme cat asupra standardelor si aspectului ei tehnic-vizual decid in aceeasi masura vanzatorul, recenzorul si consumatorul?
Arta infinit mai putin creativa – caci este mult mai dependenta de rezolvarea practica – si mai putin recompensata, cel putin la noi (greu de crezut sa existe aici vreun designer care traieste exclusiv din colaborarea cu editori), designul de carte este reprezentat in Romania mai degraba de nespecialisti, cei mai multi dintre ei doar graficieni cu ceva experienta editoriala, carora li se acorda increderea sa impacheteze un obiect (coperta cartii ori a colectiei) astfel incat el sa placa si sa se vanda, dar carora li se ofera prea putina libertate de decizie in privinta graficii de interior. “Dat fiind ca designul editorial e platit prost, macheta artistica ramane deseori sumara, dupa buget. Uneori este chiar o activitate onorifica, pentru voluntari, asadar prilejul de a da frau liber unei creativitati care refuza regulile si – in lipsa presiunii financiare – responsabilitatile jocului: adecvarea la obiect si la publicul tinta, economia mijloacelor vizuale, calitatea productiei etc”, explica Vlad Arghir.
Interesant este faptul ca, daca in Romania spre graphic design sau book design se indreapta in cea mai mare masura graficienii, in cazul scolilor superioare de specialitate din strainatate ori al concursurilor internationale, acestui domeniu i se dedica astazi cursuri ori sectiuni tot mai clar circumscrise. Anul acesta, de exemplu, o manifestare de prima tinuta precum National Design Triennial (Inside Design Now, aprilie 2003-ianuarie 2004) organizat de Cooper-Hewitt National Design Museum (New York) rezerva cartii un loc in cadrul expozitiei “Imagine si text”, alaturi de produse publicitare, film si web design, intr-o incercare de a judeca lucrurile potrivit noilor tendinte ce guverneaza cultura vizuala contemporana: mobilitate, modularitate, noi tehnologii invitate sa participe la crearea produslui si, nu in ultimul rand, articularea conceptelor de frumusete si ornament, in cazul celui din urma rezolvandu-se mai vechea acuzatie de crima (din anii abdicarii in fata minimalismului).
Coperta, o carte de vizita
In luna noiembrie, la Muzeul National de Arta din Cluj este deschisa expozitia “SuperBooks 2003” (continuare a proiectului prezentat in 2002 la Bucuresti si Cluj). Reunind aproximativ 150 dintre cele mai frumoase carti publicate in 2002 in Elvetia, Germania, Marea Britanie si Romania, expozitia (prezentata si in cadrul Targului International de Carte Bookarest 2003), este organizata de Editura Idea, cea care a si lansat catalogul “celor mai frumoase carti” dintre cele mentionate pentru a fi castigatoare a premiului de design de carte.
Aceluiasi subiect – designul de carte – ii fusese dedicat in aprilie 2003 un seminar cu titlul: “Cartea – de la imagine si text la obiectul tiparit”, organizat de Centrul de Carte Germana si Targul de Carte de la Frankfurt la Goethe-Institut inter Nationes, Bucuresti. Referentii invitati, Uta Schneider (designer de carte, directoarea Fundatiei Buchkunst din Frankfurt) si Katja von Ruville (designer de carte, atelierul de grafica Basis din Wiesbaden), au incercat atunci sa discute tema designului de carte punctand elementele lui tehnice – culegere, machetare, reproduceri, tipar, hartie, legatorie, conceptie -, in relatie cu continutul cartii si cu publicul caruia i se adreseaza. Temele celor trei zile de workshop – Tipurile de litera, Imaginea in carte, Productia – au acoperit ca teorie si exemplu practic categorii diferite de carti, de la beletristica la cartea de stiinta si cartea pentru copii. Intentia organizatorilor a fost aceea de a sensibiliza participantii cu privire la noile tipuri de carte si de a atrage atentia asupra designului de carte ca instrument extrem de complex, ca modalitate de a interpreta continutul.
In incheierea seminarului, au fost prezentate titlurile laureate ale prestigiosului concurs “Cele mai frumoase carti ale anului” (2002), care urmareste o evaluare estetica a cartilor germane (aici trebuie spus ca in 2002 au fost inscrisi in competitie 404 participanti cu peste 800 de volume). “Ideea unor astfel de manifestari are scopul de a aduce in fata producatorilor si consumatorilor de carte din tara exemple ale manierei in care se gandeste si editeaza o carte, exemple demne de urmat” – astfel explica aceasta initiativa Vasile Ernu, directorul executiv al Editurii Idea.
In ce ma priveste atunci s-a si nascut ideea unei mici disectii (cu invitati) a designului romanesc de carte. Intr-o perioada, subiectului i-au fost inchinate randuri/ganduri disparate in revista “Observator cultural” (vezi seria de articole ale lui Vlad Arghir), pentru ca, la incheiere, fiecare editie a Targurilor romanesti de carte si fiecare premiere anuala a Asociatiei Editorilor Romani (pentru cea mai frumoasa colectie – Editura IDEA DESIGN & PRINT pentru colectia “Panoptikon”, 2003 – ori pentru cea mai frumoasa coperta – Editura EST pentru volumul “Viata secreta a lui Salvador Dali” de Salvador Dali; conceptie grafica: Samuel Tastet, 2003) sa prilejuiasca si o astfel de discutie.
Intr-o mica plimbare prin librarii ti se dezvaluie ochilor o bogata plaja de situatii si abordari ale acestei discipline. Daca si doar dupa material (calitatea hartiei, a legatoriei, a tiparului) poti recunoaste cu usurinta si, la urma urmei, ingadui o conditionare financiara a produsului, aspectele ce tin exclusiv de maiestria si creativitatea ilustratorului ori a ingrijitorului colectiei “se citesc” pornind de la coperta, element esential al politicii de marketing a cartii. Abordarea dimensiunii, a compozitiei si a cromaticii, manipularea in spatiul imaginii a elementelor de text (juxtapuneri, ritmuri, colaje, insertia fotografica), adecvarea imaginii la interpretarile de continut ori, dimpotriva, rasturnarea lor dupa principii si strategii postmoderne, supriza cu care este atacat un gen sau altul de literatura si consecventa cu care este respectata si impusa o coperta a colectiei – toate acestea rostesc cate ceva despre conceptia de design. Este sau nu coperta o carte de vizita a cartii insasi? Acestei intrebari ii raspunde printr-un da raspicat Maggi Yerolatsis, directoarea Scolii Britanice din Bucuresti (vezi textul insotitor al catalogului “SuperBooks 2003”). Dincolo de coperta, intreaga prezentare conteaza: oglinda paginii, tipurile de litera folosite (font, dimensiune, caracteristici), inserturile (note explicative, ilustratii, legende ale imaginilor), contrastele prin care este dirijata si facilitata lectura, atractivitatea imaginilor indiferent de faptul ca insotesc un text tehnic ori unul destinat lecturii copiilor.
Dupa parerea mea, cele mai multe locuri comune le ghicesti in compunerea fotografiei autorului cu un mic fragment introductiv (coperta patru), iar bruiaje majore apar mai ales in cazul volumelor de poezie (eterna ilustratie plictisitoare de scoala cu crengile copacului si parul iubitei neatinse agitate in vant) si al literaturii SF (personaje robotice si reci, desenate stangaci si aflate in tovarasia stranie a unor titluri albastre subliniate cu rosu). Intamplarea face ca acestei dezamagiri vizuale sa-i rasara in cale de curand un catalog de artist bun de oferit ca exemplu malefic al acestei practici vizuale: font adecvat mai degraba sloganurilor sataniste, un colaj de versiuni indistinct tratate romana-engleza, coloane de text desirate, alternanta de imagini cu mesaje diferite (reproduceri de arta, fotografii de familie, de pasaport ori de situatii petrecarete) – toate acestea se straduiesc sa creeze un obiect dezagreabil, caruia nu-i gasesti nicaieri locul, dar semnat de un presupus exersat al vizualului.
Carti, cataloage, dictionare…
Iata ce ne spune Vlad Arghir in urma unei plimbari atente la detalii prin librarii: “Se vede ca detaliile microtipografice sunt ignorate, se vede ca selectia de fonte este in cel mai bun caz banala si saboteaza lizibilitatea. Designul copertei nu se potriveste continutului si nu are legatura cu macheta interioara. Pagina de carte este uneori incarcata decorativ, ceea ce este ridicol daca tehnoredactarea e neglijenta. Stilul machetei contrasteaza deseori cu genul textului. Literatura tehnica este nu numai rau tradusa ci si insalubru machetata. Conceptia grafica a Dictionarelor le face adesea de neutilizat. Cataloagele editurilor sunt indeobste rudimentare. La o privire si mai atenta te surprinde faptul ca insasi imaginea de marca a celor mai multe edituri e slaba – bazata pe sigle neclare si lipsite de individualitate. Administratia vizuala a colectiilor si a seriilor e deficitara. Daca efortul creativ e vizibil, este la fel de evident ca efortul de armonizare intre diversele produse ale unei edituri, de la carte pana la publicitate, e minim. Programele vizuale sunt rareori cultivate consecvent sau se reduc la mentinerea in viata a unor erori vechi”. Este adevarat, aceste observatii cad asupra responsabilului de design-management dar “se pare ca experienta editorilor le arata ca un program de design ar fi o investitie financiara si de timp inutila. Designul editorial (ca si moda) traieste din obisnuintele vizuale in schimbare, influenta este reciproca. Investitia initiala pentru un program vizual poate sa para prea mare. Pe de o parte, indispensabilul program de control ulterior contribuie la reducerea costurilor de productie, daca este bine administrat si suficient de cuprinzator. Pe de alta, ni se pare ca producatorii de carte amana decizia de fi editori in sensul intreg al cuvantului, de a-si forma un public al carui discernamant sa le sustina productia, si incurajeaza astfel o piata care cumpara in lipsa de ceva mai bun”.
Roman Tolici, Grafician
Din frageda copilarie, cand facem cunostinta cu lumea rasfoind cartile de povesti, se infiripa in noi, mai mult sau mai putin, dragostea pentru carte. Dragoste conditionata nu doar de continut, ci si de aspect. O carte pentru copii, frumos ilustrata, frumos paginata, cu o coperta pe masura, este de cele mai multe ori o buna garantie ca acel copil care o citeste si o priveste(!), isi va educa gustul pentru cartile pe care le va citi atunci cand va fi mare. Intrand in librarii descopar carti minunate pentru copii. Coperti cartonate, cu dimensiuni generoase, in interior cu o hartie de cea mai buna calitate, text machetat cu grija si profesionalism, cu ilustratii care, dincolo de bunul gust, sunt foarte diverse si indraznete atat stilistic cat si tehnic, demonstrand ca artistii care le-au realizat si-au luat treaba foarte in serios. “O vreau pe aia”, isi trage un baietel mama de maneca. “Nu, mama, ca-i in alta limba, uite aici ce carti frumoase, in romaneste, si nu asa scumpe”. Intr-adevar, cartile romanesti nu sunt atat de scumpe, ba chiar unele dintre ele nu arata deloc rau. Din pacate, la o privire mai atenta, cele din urma se dovedesc a fi reeditari ale unor carti tot din afara, modificate si ele pentru a fi aduse la “standardele” romanesti. Editiile neaose, pe langa aspectul general ce ne aminteste ca traim intr-o tara saraca, abunda (daca nu lipsesc cu desavarsire) de ilustratii ce par de cele mai multe ori a fi facute de neprofesionisti, avansand de la prostul gust la kitsch strigator la cer. In aceste conditii, ce pretentii am putea avea de la un copil sa iubeasca o carte? Si chiar daca ar iubi-o, ce pretentii am putea avea de la un om care a crescut cu asemenea carti, sa mearga mai tarziu intr-o expozitie de arta, in loc sa mearga la Mall. Ce pretentii am avea sa citeasca o carte in loc sa se uite la televizor? Si, in sfarsit, ce pretentii ar putea avea acel om fata de designul si calitatea obiectuala a unei carti?
Corina Duma, Grafician
Am lucrat, ca freelancer, grafica de carte, iar in ultimul timp m-am ocupat in exclusivitate de grafica de revista. Ultima carte pentru care am realizat designul a fost lucrata pentru Ambasada Portugaliei cu ocazia celebrarii a 500 de ani de cand a fost descoperita coasta Baziliei. Pentru aceasta carte am realizat si un tiraj bibliofil, iar evenimentul a fost foarte important pentru mine. Pe de o parte textul, respectiv scrisoarea unuia dintre navigatorii care in urma cu 500 de ani relata regelui Portugaliei, Don Manuel, lumea fabuloasa pe care primii ochi de european o vedea, era minunat, iar, pe de alta parte, am avut bucuria descoperirii hartilor si gravurilor de epoca. In realizarea acestei carti m-am implicat emotional mai mult decat un grafician in fata unei comenzi sociale si de aceea am decis ca tirajul bibliofil sa fie destinat numai oamenilor dragi mie, cartea-obiect capatand astfel si o incarcatura obiectiva. Aceasta experienta fiind ultima intalnire cu grafica de carte, se poate intelege de ce acum, la distanta de doi ani, spun cu toata sinceritatea ca mi-e dor sa fac o carte. Este o altfel de bucurie, ce nu se compara cu realizarea unei reviste: spre deosebire de aceasta din urma, cartea ramane in rafturile unei biblioteci pret de generatii. Fie si numai din aceasta perspectiva, modul in care privesti o carte este diferit, are greutatea altui timp care o traieste.
Altfel, cartea, ca obiect, se afla undeva la intalnirea dintre editor si artist, in functie de rolul pe care fiecare dintre acestia si-l asuma pana la urma. Spun asta deoarece cartea reprezinta o comanda sociala. Un design de carte corect ar trebui sa priveasca si coperta si interiorul in aceeasi masura. La modul ideal, graficianul stabileste formatul cartii, tipul de caracter folosit, dimensiunea literei, distanta dintre randuri, cantitatea de alb care “circula” printre pagini si concentreaza atentia asupra continutului.
Din punct de vedere artistic, coperta concentreaza mesajul cartii. Rareori, atunci cand este in viata, autorul are un cuvant de spus asupra aspectului cartii sale. Nu stiu daca asa ar trebui sa se intample sau nu. Ideal este ca graficianul sa cunoasca textul pe care-l ilustreaza. Si pana in acest punct lucrurile sunt relativ simple; tin de interpretare, imaginatie, intelegere. Intervine insa si editorul, care trebuie sa stie cui i se adreseaza cartea si cata libertate poate sa-i permita graficianului sa se joace cu literele, cu formatul, cu tipul de hartie… Pretul dicteaza multe compromisuri ori doar artificii grafice, iar coperta este cea care “vinde”. Prin urmare, designul de carte presupune atat cunostinte de perceptie vizuala cat si psihologie.
Se vorbeste tot mai mult despre tendintele actuale catre “touch-design”, care permite realizarea anumitor gesturi de o maniera aproape reflexa. Sa atingi o carte, sa mirosi cerneala tipografica… Aceasta dubla atractie – optica si tactila – este departe de a fi gratuita; participa la punerea in valoare a functiunilor unei carti. Forta acestei atractii este masura importantei pe care vrem sa o dam obiectului.
D. Nicolescu, Redactor, grafician
Cred ca lumea cartii romanesti a fost si ea atinsa de globalizare. Achizitii pozitive si neajunsuri se aduna zilnic si configureaza o realitate atractiva ca un Mac Donald, dar fada ca un hamburger. Prea putina inovatie si excesiv de mult import, nemestecat, in dorinta de racordare la modele de design care insotesc, indeobste, best-seller-urile de afara. Tin minte momentul delicat al primei noastre tranzitii, imediat dupa 1989. Buluceala editoriala mare la SAS-uri, Sandra Brown, Pe aripile vantului, partea a II-a (aproape integral fara copy-right si la preturi de piata ridicole). Toate cu coperte care hacuiau imagini din Paris Match si juxtapuneau, otova, june dezgolite, peisaje exotice si arme terminatoare. E inutil sa spun cati bani s-au facut din aceasta industrie care a facut sa prolifereze subcultura. Pe de alta parte, imi amintesc aparitii cu coperte elegante, cu litere aurii sau argintii, cu formate inteligent croite, carti clasice, serioase, cu preturi deloc la indemana, care se “dadeau” ca painea calda. I-am intrebat atunci pe mai multi librari cum se explica miracolul acestor vanzari, intr-o tara paupera. Mi s-a raspuns, in cor, ca lumea investeste in acest tip de carti ca in mobila. Cotoarele frumoase, lacuite si locuite de litere in relief, confereau prestigiu unei biblioteci si, oricum, erau mai ieftine decat bibelourile. Intre timp, lucrurile s-au mai asezat. Contrar opiniei curente, cred ca o coperta ajuta acum la vanzarea unei carti, dar ca nu va vinde, doar ea, continutul. La noi nu exista promovare, nu se anticipeaza prin campanii inteligente. Autorii consacrati isi cara cu sine faima si isi vand singuri opera, mai mult decat o face editura gazda, care, in cel mai bun caz, le aloca un grafician care isi indeplineste cuviincios sarcina de serviciu, atunci cand e lasat sa o faca cum crede de cuviinta. A fi designer de carte este, la noi, nu un prilej de creatie dirijat printr-un marketing profesional, ci o searbada corvoada de birou, in care autorii sau editorii ii cer graficianului sa le traduca in imagine fantasmele.
O Idee cu stil
Vasile Ernu, Director executiv, Editura Idea
Editura Idea este o editura tanara, iar din punctul de vedere al designului ea si-a propus sa prezinte cartile intr-o tinuta grafica mai deosebita. Pentru noi o carte trebuie sa aiba nu doar un continut consistent si coerent, ci si obiectul-carte, colectia, precum si intreaga editura trebuie sa aiba o tinuta grafica coerenta. O carte trebuie sa arate bine si trebuie sa fie un obiect placut de privit si pipait. Sa nu uitam ca astazi cartea concureaza cu medii foarte puternice precum TV, internet etc. Cartile noastre stau atat sub semnul calitatii grafice, cat si al celei tipografice. In acest moment cred ca suntem usor de identificat datorita stilului si calitatii.