Cinefilul care s-ar putea sa fie dezamagit de acest sequel trebuie sa stie insa intreaga poveste a filmului, nutrit chiar din dragoste de cinema. O adevarata stafeta se inchipuie peste ani intr-o istorie a artei a 7-a ce-si are curiozitatile ei, care-i confera savoare.
Candva copil teribil al cinematografiei americane independente, autodidactul Quentin Tarantino, clasicizat prematur prin Pulp fiction, si-a adjudecat un emul oficial, pe numele sau Robert Rodriguez. Cineast cu doar sase ani mai tanar, care de la 13 lucra pe video, iar la ora Profesionistilor crimei/Reservoir Dogs (1992) era deja angajat in configurarea unei maniere foarte personale. Careia i-a ramas credincios si azi cand declara ca recurge tot la un buget mic, isi asuma maximum de atributii (scenariul, imaginea, muzica, regia, productia) continuand sa se amuze si mai ales sa ramana inventiv: “Singura modalitate sigura este improvizatia de moment !”
Scanteietorul debut din 1993 cu El Mariachi l-a impus si i-a impus stilul a la mexiquaine (desi Rodriguez e texan!). Un fel de western tequila instantaneu raportat la cel spaghetti, lansat cu succes de Sergio Leone, italianul care, inainte de a oferi dur-sentimentala gangster saga Once Upon a Time in America (1984), a asezonat genul traditional american cu un excelent sos picant continental, rezultand faimosul triptic Per un pugno di dollari (1964), Per qualche dollari in piu (1965), Il buono, il brutto, il cattivo (1966).
In vizita de lucru pe platoul de la El Mariachi, Tarantino ii promitea amicului Rodriguez sprijinul pentru o similara trilogie. Si iat-o azi incheiata si dedicata memoriei lui Leone, un omagiu adus unui inaintas. De la care preia verva dinamitarii cliseelor prin supralicitare si supradimensionare, replicile sententioase, senzationalul. E drept ca acum intra-n ecuatie si progresul tehnic, efectele speciale multiplicandu-se si actionand la concurenta cu folosirea video-ului de inalta definitie. Comparatia incepe insa de la erou. La Leone, The Man With No Name – asimilat cu de acum veteranul Clint Eastwood (care la randu-i i-a inchinat maestrului filmul sau Unforgiven, 1992). La Rodriguez, cantaretul solitar identificat cu un pistolar temerar. Personaj recreat pentru ultimele doua serii de catre Antonio Banderas, spaniol de…Malaga. In acest Desperado 2, Banderas continua sa polarizeze interesul, desi evolueaza in paralel cu mereu cameleonicul Johnny Depp. Nici coloratura negativilor nu este asigurata de oricine: Willem Dafoe e un criminal baron al drogurilor, avandu-l acolit pe Mickey Rourke, nu doar gonflat, ci si dotat cu un catelus mignon si… personal.
Extravaganta si exuberanta sunt caracteristici ce-nsotesc intotdeauna creatiile lui Robert Rodriguez, unele dintre ele realizate chiar in parteneriat cu Quentin, inepuizabila sursa de anecdotica. Si de asta-data, intamplarile se succed cu rapiditate (de unde si senzatia de clip-uri in serial!) urmand trepidanta coregrafie detaliata cand in macro, cand in micro, ca-ntr-o superproductie de stilizate desene animate. Desi superb, acel remember al iubirii secerate de gloantele sceleratilor inamici (repetat ca-ntr-un vals al mortii) nu-i lasa timp suficient patimasei mexicance Salma Hayek sa insufle viata. Astfel incat aceasta autopastisa dulce-amara sa respire la fel ca la-nceput…
* Once Upon A Time In America/ Desperado 2, SUA , 2001. Regia: Robert Rodriguez. Cu: Antonio Banderas, Johnny Depp, Salma Hayek, Mickey Rourke, Willem Dafoe, Eva Mendes