Despre conflicte sau cum a invins Comandantul Marele Sloi

Viata nu poate fi traita fara conflicte. Un conflict s-ar putea asemana cu un spargator de gheata. Un vas puternic, blindat, capabil sa rupa straturile groase ale gheturilor polare, fiind nevoie sa-si acumuleze forta in timp si de mult efort pentru a declansa un veritabil scandal… Zile, saptamani si chiar ani in sir trebuie sa se adune nemultumirea pentru ca un amarat de spargator de gheata… adica un conflict mai acatarii, sa poata fi pornit. Dar, o data plecat, el va curata totul in cale si apele, incarcerate sub un strat gros de precautie, se vor elibera si vor curge din nou. Canalele de comunicare vor vibra puternic, emotiile vor face valuri uriase, si multe lucruri intepenite in rutina se vor scufunda. Oricum, dupa ce se mai sparge gheata si apele se mai linistesc, omul intelege unde a gresit si, desigur, face o corectie. Adica progreseaza!…
Conducerea strategica dintr-o entitate de interes national, acceptand necesitatea unei reforme in domeniul ei, a decis dezvoltarea pe o alta baza a activitatilor birourilor corespunzatoare din sucursalele din teritoriu, acestea devenind Departamente.
Astfel, un tanar de 30 de ani castiga concursul pentru ocuparea postului de sef al unui asemenea Departament, sa-i spunem Comandant.
Comandantul s-a aratat plin de disponibilitate si deschidere pentru tot ce a gasit:
– un colectiv relativ tanar, cu studii medii, dar cu reale si chiar dovedite posibilitati de perfectionare profesionala;
– o structura de activitati bazate pe efort intelectual repetitiv si mai putin (explicit) creativ, dar urmand sa se produca modificarile calitative impuse de reforma si nu mai putin de viziunea sa;
– un sef al fostului birou, Rezervistul, care desi avea dublul varstei Comandantului si pregatire medie era o persoana plina de energii alternant pozitive si negative directionate abil pentru formarea personalului si mentinerea influentelor in randul acestuia, dar si la nivelul conducerii sucursalei.
Comandantul isi dorea mai mult, caci era vremea reformei si mai era si tanar. Isi dorea victoria deplina a profesionalismului si creativitatii asupra atitudinilor limitate, rutinei, manipularilor.
Patru ani de provocari profesionale impuse de ritmul reformei domeniului, dar si de el insusi i-au adus mari satisfactii, inclusiv legate de insuflarea necesitatii completarii studiilor angajatilor, dar nu-si putea lua gandul de la intimitatea organizatorica a Departamentului. Pas cu pas incepuse sa-si dea seama care era “sloiul” cel mare: angajatul S, sa-i spunem Mare Sloi.

Marele Sloi
Operativ si eficace profesional, reusind sa fie acceptat de ceilalti, sustinut de catre Rezervist, ca atotstiutor, isi facea prezenta simtita, facand parte si din fostul birou si in consecinta simtindu-se superior fata de toti ceilalti. Marele Sloi parea increzator il el si se credea cu un cap deasupra celorlalti. De cele mai multe ori ii dispretuia pe cei care il contraziceau. Crezand ca stie toate raspunsurile, cerea respect si, daca era atacat se irita. Concomitent stapanea cel mai bine si tehnicile manipularii si ale duplicitatii.
Permanent acest salariat era in conflict cu cate un altul. Niciodata cu toata lumea.
Conform Marelui Sloi, el tinea Departamentul, activitatile lui erau cele mai importante, iar daca vreodata gresea, caci i se mai intampla si lui, nu trebuia sa fie judecat caci oricum muncea cel mai mult. Ajunsese sa fie cate putin in toate, si tot mai mult peste tot, de la operatiunile de baza ale Departamentului pana la arhiva, resurse materiale si utilitati pentru activitatea curenta. Este adevarat ca de multe ori era acolo unde trebuie. Dar mai erau si ceilalti. Si ei ar fi putut sa fie. Dar nu le era chiar rau asa cum erau, orice divergenta cu Marele Sloi fiind pierduta si in final acesta iesind intarit, caci el detinea controlul. Chiar si oricare Nou Venit sau Nou Promovat, desi erau investitiile profesionale ale Comandantului, nu reuseau sa-l dovedeasca pe Marele Sloi, caci pasivitatea si linistea le erau mai apropiate. Era unanim acceptat ca nimeni nu putea sa-l inlocuiasca cu adevarat pe Marele Sloi, caci s-ar fi produs erori operationale, dar in fapt erau erori de interpretare: ca Marele Sloi poate prea mult, ca altul poate prea putin. Pe langa acestea mai erau deosebirile de valori, convingeri, interese, caci Marele Sloi stia ca-si poate pastra postul cu pregatirea pe care o detinea, daca stia sa se faca implicat, iar oricare Nou Venit sau Nou Promovat considera ca pregatirea superioara sau pozitia ierarhica ar trebui sa vorbeasca singure. De fiecare data cand Comandantul a incercat sa-i redistribuie activitatile se izbea de taria Marelui Sloi si de abilitatile Rezervistului in a-l sustine pe acesta, influentand, daca era cazul, chiar conducerea sucursalei.
Astfel ca la inceput, vreo doi ani, Comandantul a incercat sa ignore orice conflict in care era implicat Marele Sloi, caci dorea sa aiba timp pentru constructia noilor activitati. Apoi, constientizand aceste stari, alti doi ani, a inceput sa le tolereze, din dorinta de a avea timp pentru constructia profesionala a primei serii de Nou Veniti.

Solutionarea conflictului
Dar dupa 4 ani se impunea limitarea conflictului dintre Marele Sloi si Fiecare, mai ales ca o noua serie de Nou Veniti si Nou Promovati urma sa-l provoace iar pe Comandant sa slefuiasca profile profesionale. De aceasta data poate si mai bine, mai ales ca in mod obiectiv Rezervistul se pensionase.
Deci s-a tot gandit o luna, dupa care inventariind toate activitatile si permitandu-si sa promoveze policalificarea si implicarea tuturor in dezvoltarea profesionala proprie si a Departamentului a reusit sa obtina aprobarea Directorului pentru un Ordin Intern. Acest Ordin presupunea actualizarea sistemului de administrare a raspunderilor in cadrul Departamentului conform structurii de personal si activitati existente, in primul rand stabilind clar modalitatile de transpunere a principiilor policalificarii prin dezvoltarea capabilitatii personalului Departamentului de a-si prelua reciproc activitatile in cadrul posturilor compatibile, in conditiile schemei organizatorice inca incomplete si a necesitatii obiective de a asigura desfasurarea activitatilor inclusiv pe parcursul absentei titularilor.
Desi inaintea aprobarii si-a instiintat si consultat colectivul, toti au tacut. Chiar si Marele Sloi. Dar la prima intrunire a Departamentului cu Directorul, Comandantul a fost pus la zid, in fruntea ofensivei fiind Marele Sloi, dar si Nou Venitii si Nou Promovatii care-l aprobau prin pasivitate. S-a incercat discreditarea profesionala a Comandantului. Directorul nu mai stia ce sa creada. Prea erau multi si pareau uniti, iar Comandantul singur. A doua zi Comandantul a intrat in biroul Directorului cu bratele pline de dosare si i-a demontat punct cu punct afirmatiile razvratitilor. Directorul n-a mai zis nimic, iar Ordinul Intern al Comandantului a ramas aprobat.
Demarase astfel, solutionarea conflictului dintre Marele Sloi si Fiecare, iar energiile necesare aplicarii Ordinului Intern au inceput sa incalzeasca atmosfera, iar Marele Sloi sa se topeasca, incercand, prin completarea studiilor, sa se transforme pentru a deveni un Nou Promovat. Astfel ca, orice alt conflict in care ar mai fi subiect sa poata avea si alte surse. De exemplu incompatibilitatile de personalitate sau sentimentele si starile emotionale.

Concluzii
Totusi, unii vor spune ca e mai bine sa eviti conflictele, progresand anticipat. Se poate si asa, dar trebuie sa ai grija sa nu prinzi niciodata… gheata la mal.
Si daca vremurile sunt “friguroase”, e limpede ca e nevoie sa te mai incalzesti cu cate un… conflict.

*Magdalena Maria Grosu este unul dintre cititorii Ziarului Financiar si al suplimentului Profesii care, considerand cunoscuta profitabilitatea feed-bak-ului intr-o relatie publicatie – cititor, a decis sa impartateasca din experienta acumulata intr-o pozitie de conducere. Daca doriti si dumneavoastra sa faceti acelasi lucru, ne puteti scrie pe adresa Ziarului Financiar, Piata Presei Libere nr. 1, Corp A4, Et. II, Sector 1, Bucuresti, mentionand – Pentru suplimentul Profesii, sau pe adresa miruna.lebedencu@zf.ro.