Françoise Choay
Pentru o antropologie a spațiuluiBiblioteca Urbanismul
Traducere de Kazmer Kovacs. Academia de Arhitectură și Centrul regional pentru Litere din Languedoc-Roussillon, cu sprijinul Ministerului Culturii și Comunicației, decernează în fiecare an, din 1994, Premiul pentru Carte de arhitectură. Pentru anul 2007, premiul i-a fost decernat lui Françoise Choay pentru cartea sa Pour une anthropologie de l’espace. Autoarea oferă o antologie de articole novatoare și fundamentale despre multiplele chipuri ale spațializării și istoriei sale (arhitectură, urbanism, amenajare, ocrotirea patrimoniului, modalitățile în care societățile umane își construiesc și locuiesc mediul spațial). Aceste articole, scrise de-a lungul a douăzeci de ani, descoperă progresiv o calitate proprie omului, “competența de a edifica”, mizele majore pe care le pune în joc această competență la vremea mondializării.
Doctor în filosofie, Françoise Choay este istoric al formelor urbane și arhitecturale. A predat la universitățile Paris VIII și Louvain-a-Neuve, la Politehnica de la Milano, în Statele Unite la Princeton, Cornell și MIT. A primit în 1981 Marele Premiu național francez pentru carte de arhitectură și în 1995 Marele Premiu național francez pentru patrimoniu.
“Autoare a unor texte devenite fundamentale pentru studiul spațiului urban în toate formele lui de manifestare, Françoise Choay operează în lucrările sale o primă sinteză a teoriilor și curentelor de idei ce li se asociază, abordându-le pluridisciplinar, sub un unghi filosofic și istoric. Cărțile sale despre spațiu nu sunt cărți despre spațiu; cărțile sale de istorie nu sunt cărți de istorie. Punerea în perspectivă istorică și critică îi permite să situeze momentele esențiale ale constituirii cadrului conceptual și spațial pe care îl moștenim. Materie pentru reflecție asupra identității culturale a occidentului, tezele sale nu pot fi disociate de întrebările legate de viitorul societăților actuale.” – Sanda Voiculescu, Laudatio, rostit în 1999 cu prilejul decernării titlului de Doctor Honoris causa al Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București
Este a treia carte a lui Françoise Choay care apare în traducere română, după “Alegoria patrimoniului” și “Urbanismul, utopii și realități”. Dacă în cazul primelor două este vorba de adevărate “discursuri despre metodă” vizând gândirea patrimoniului construit, respectiv a amenajării urbane, acum avem în față o culegere de texte scrise de-a lungul a două decenii pe o diversitate de teme. Așadar, nu cercetarea de largă respirație, care explorează un domeniu în vastitatea sa, ci o serie de articole diferite și ca mărime și ca funcție, unele fiind la început publicate în periodice, altele, versiuni editate ale unor contribuții la congrese și colocvii. Textele sunt grupate tematic în volum, dar se situează liber în desfășurarea preocupărilor teocratice, didactice și publice ale autoarei.
“Contribuția lui Françoise Choay la constituirea reflecției postbelice despre arhitectură și urbanism nu poate fi ocolită – scrie traducătorul în postfață. Prezentă de peste o jumătate de secol în mediul academic prin cercetările sale, și în spațiul public prin cărți, dar și prin luări de poziție deseori în răspăr cu curentul general, ea se instituie ca reper intelectual în gândirea edificării din lumea postindustrială.
De aceea, interesul major al unei asemenea culegeri este evident pentru oricine se preocupă de chestiunile arhitecturii și urbanismului.”