Editurile noastre publică sute de cărți în fiecare lună, o enormă producție de carte, care copleșește de-a dreptul cititorul intrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale „Ziarului de duminică”, rubrici care au ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghid pentru cel care dorește să se informeze, încât, atunci când ajunge într-o librărie, să se poată orienta mai ușor. La „Cartea de literatură” sunt semnalate cărți aflate deja pe rafturi, între care facem, firește, o selecție. La fel se întâmplă cu cartea de istorie, de știință, de economie, de artă. Le sunt destinate cronici cărților asupra cărora merită să ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate pe larg de cronicarii literari ai ziarului. Atenție aparte mai primesc colecțiile. Asupra unui titlu tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volume în curs de apariție sau în pregătire alegem câte unul pe care îl prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica „Avanpremieră”. În sfârșit, în cadrul rubricii de față, am invitat editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să ne prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fie cumpărată și citită. În acest număr prezentăm două cărți aparent diferite, dar care au un numitor comun: dragostea.
Marius Vasileanu – Tradiția în actualitate. Repere dialogale pentru mileniul trei, Editura Lumea Credinței
„Mărturisesc că am avut încă din adolescență conștiința faptului că dialogul față către față cu un om de valoare îți aduce sensibil mai mult decât dialogul cu cartea, chiar dacă nu-l exclude, ci dimpotrivă. De aceea am căutat și am găsit duhovnici și oameni dedicați cunoașterii spirituale, a căror prezență m-a îmbogățit. Dialogul între doi oameni, direct, fără intermedieri postmoderne (internet etc.), atrage, între altele, o inegalabilă priză la Realitate.
Tradiția spirituală și cea bisericească viețuiesc prin respirații temporale ample, cu mult dincolo de viața noastră măruntă. Este un motiv în plus să meditezi la felul în care dialogul cu personalități ale vremii tale aduce valorile tradiției spre actualitate, ca și cum ai ridica din străfundurile sufletești aceeași ciutură plină-ochi cu apă proaspătă și răcoritoare. Doi oameni, două fântâni – aceeași ciutură, aceeași apă pe care, fiind vorba despre „Tradiția în actualitate”, una din protagonistele dialogurilor din acest volum, doamna Annick de Souzenelle, ar atașa-o, poate, Apelor de Sus…
Apărute în „Viața românească” și în „Adevărul literar și artistic” dialogurile din acest volum adună laolaltă personalități a căror căutare de ordin spiritual este indubitabilă: regizorul Paul Barbăneagră, Annick de Souzenelle, antropolog al religiilor, scriitorii Alexandru Paleologu, Dan C. Mihăilescu și Octavian Paler, criticul și istoricul de artă Victor Ieronim Stoichiță, restauratorul de artă sacră Livia Piso, doctorul Mihail Constantineanu. Iată de am acceptat propunerea – nu fără reținere – ca paginile ce urmează, înmănuncheate în volumul „Tradiția în actualitate”, să poarte ca subtitlu: „repere dialogale pentru mileniul trei”… (Marius Vasileanu)
*
* *
„Niciodată nici o societate nu a trăit decât prin actul liturgic”
Marius Vasileanu: Stimate domnule Paul Barbăneagră, dați-mi voie să încep prin a vă întreba: după o viață în care ființa dumneavoastră a fost în atâtea minunații aflate sub cer și sunt obligat să includ aici cunoscutele dumneavoastră filme despre arhitectura sacră care au primit înalte distincții – voi reaminti doar premiul Academiei Franceze – , vă întreb, așadar, cum vă definiți?
Paul Barbăneagră: Eu mă consider un norocos care l-a întâlnit pe Mircea Eliade într-un anumit moment al vieții lui. Aș spune că acest noroc poate că nici nu-l meritam, pentru că în definitiv tot ceea ce am regândit în Occident, tot ceea ce am pus în discuție în ceea ce privește așa-zisa mea cultură de până la momentul în care l-am întâlnit pe Eliade, mi-a permis să mă redefinesc. Și mai cu seamă, să redefinesc relațiile mele cu lumea și cu cultura. Fără el aș fi rămas un subcultural sau în cel mai fericit caz, un cultural… Eliade mi-a permis să pricep că în fond toate tipurile de societate pe care le-am analiza, oricare dintre ele face parte dintr-una din următoarele trei categorii: tradițională, culturală sau ideologică.
Dacă am vrea să sistematizăm, o societate poate fi tradițională, teocentrică, atunci când consideră că în inima ei, ca referință esențială, îl are pe Dumnezeu. Și asta nu numai pe plan clerical. Nu, viziunea ei, structura ei, totul încearcă să cuprindă lumea în ansamblul ei, în raport cu elementul creator, cu Dumnezeu…
Bogdan O. Popescu – Cartea dragostei, la Editura Humanitas
„Cartea dragostei este cel mai frumos volum de versuri pe care l-am citit în ultimul deceniu. A fost o mare surpriză să primesc acest dar de la Bogdan O. Popescu, autor pentru care am avut mereu multă prețuire, dar care, de data aceasta, s-a întrecut pe sine. Cartea este un epitalam fermecător, gingaș, pasionat și inocent, animat de o inventivitate pe centimetru pătrat care-i concurează pe Arcimboldo, pe Disney și pe Miyazaki. Rareori cuvintele mari ale poeziei au fost luate mai în serios, rareori, de asemenea, un poet a avut atâta curaj în folosirea registrului minor, sunetelor flajeolate, diminutivelor ca să dea căldură și credibilitate poemelor. Construit pe cadrele de oțel ale hexagramelor din I Ching, care-l piaptănă și-l disciplinează, poemul curge totuși liber, imprevizibil, aglutinând într-un basm arhetipal măruntul univers domestic construit cu migală de prințesa luo na în așteptarea alesului ei și neînfricatele fapte de vitejie ale prințului shangdi di liwu în drumul său lung, întortocheat și eroic către patul nupțial.
(…)
Un adevărat depoem de dragoste, foarte original, incandescent și totuși cool, o carte de care poezia de azi avea mare nevoie.“ (Mircea Cărtărescu)
Bogdan O. Popescu s-a născut la 8 martie 1971, în București. Este medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina și conferențiar universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. A debutat în presa literară în 1987, în Suplimentul Literar-Artistic al Scânteii Tineretului (SLAST) și a publicat după aceea în numeroase reviste literare. Volume de versuri publicate : „La revedere, prințesă”, editura Vinea, 1995, carte distinsă cu Marele premiu „Ion Vinea” pentru debut literar, „Marfă” (antologie colectivă, împreună cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț și Dan Pleșa), editura Salut, 1996, „Poemul de gardă”, editura Celsius, 1999, „Pisica neagră, pisica moartă” (împreună cu Traian T. Coșovei), editura Crater, 2001, „Leul de după extravaganțe”, editura Cartea Românească, 2002, „Mașinăria de uitare”, editura Național, 2004, „Poeme în loc de tutun”, editura Brumar, 2007, „Aerobiciclete”, editura Brumar, 2010 (premiul ASB pentru poezie, 2011). În anul 2011 a publicat volumul de proză scurtă „Viață de aruncat” la editura Polirom.