Karen Horney
Psihologia femeii
Editura Trei
Traducerea din limba engleză: Sofia Manuela Nicolae.Cartea apare în minunata colecție coordonată de Simona Reghintovschi.
Karen Horney (1885-1952) a fost medic psihiatru și psihanalist german de orientare neofreudiană. Autoare a mai multor cărți (Personalitatea nevrotică a epocii noastre, Noi direcții în psihanaliză, Autoanaliza), ea a predat la Institutul Psihanalitic din Berlin, Institutul Psihanalitic din Chicago și la cel din New York. Cartea de față curpinde o serie de texte și comunicări prezentate în anii ’20-’30, în descendența psihanalizei freudiene, însă adesea critice la adresa ipotezelor formulate de Freud: “Despre originea complexului de castrare la femei”, “Fuga din feminitate. Complexul masculinității la femei, din perspectiva bărbaților și a femeilor”, “Feminitate inhibată. O contribuție psihanalitică la problema frigidității”, “Problema idealului monogamiei” ș.a.m.d. Cercetările lui Karen Horney – bazate pe experiența ei clinică de psihanalist – sunt interesante și astăzi, cu atât mai mult cu cât adoptă adesea, așa cum spuneam, o poziție rezervată sau critică în raport cu anumite teze, presupoziții, preconcepții vehiculate de psihanaliza freudiană.
Pentru Freud psihologia femeii reprezenta un “continent întunecat”. Una dintre primele psihanaliste care au contribuit la explorarea acestui domeniu a fost Karen Horney. Ea pune accent asupra elementelor caracteristice feminității, ignorate de predecesorii săi care încercaseră să formuleze o teorie a psihologiei femeii urmând modelul masculin. Astfel vaginul, sarcina și maternitatea redobândesc un rol important în tabloul psihologiei feminine conturat de Karen Horney în lucrările cuprinse în acest volum. Ilustrându-și ideile cu numeroase exemple, autoarea abordează teme importante cum sunt: conflictele inconștiente ale femeii legate de dorința de a avea un copil, predispoziția poligamă a bărbaților, neînțelegerile dintre sexe, complexul de masculinitate al femeilor, frigiditatea, diferențele dintre persoana sănătoasă și cea nevrotică. Scrisă într-un limbaj accesibil, dintr-o perspectivă feminină dar nu feministă, cartea se adresează tuturor celor interesați de înțelegerea femeilor.
Karen Horney pune accent în comunicările cuprinse în cartea de față pe elementele caracteristice feminității (vaginul, sarcina, maternitatea), abordând, așadar, o perspectivă feminină, și anunțând, implicit, lungul drum al feminismului de pe la jumătatea secolului XX încoace.
Un exemplu despre ce spune ea într-o comunicare despre “Problema masochismului feminin”, prezentată la întâlnirea semestrială a Asociației Psihanalitice Americane în Washington, în 1933: “Interesul față de problema masochismului feminin se extinde cu mult dincolo de sferele medicală și psihologică întrucât, cel puțin pentru cei ce studiază cultura occidentală, problema atinge chiar rădăcinile evaluării femeii prin prisma definirii sale culturale.
Se pare că în zonele noastre culturale fenomenele masochiste sunt mai frecvente în cazul femeilor decât în cel al bărbaților. S-au conturat două modalități de a aborda o explicație a acestei observații. Una reprezintă o încercare de a descoperi dacă tendințele masochiste sunt inerente esenței naturii feminine sau înrudite cu ea. Cealaltă este o evaluare a ponderii pe care o au condiționările sociale în geneza oricăror caracteristici specific sexuale în distribuția tendințelor masochiste”.
Karen Horney e mai degrabă sceptică în privința primului tip de explicație – în răspăr cu unii psihanaliști ce continuă direct ipotezele lui Freud -, fiind înclinată, în schimb, să introducă în ecuație “condiționările sociale” și sugerând antropologilor să vină cu date în ce privește existența “masochismului feminin” în alte organizări sociale decât cele europene.
Influența pe care aceste ideologii o exercită asupra femeilor este considerabil întărită de faptul că femeile care prezintă trăsăturile menționate sunt mai des alese de către bărbați. Aceasta înseamnă că potențialul erotic al femeilor depinde de conformarea lor la imaginea a ceea ce constituie «adevărata lor natură». Prin urmare, nu pare deloc exagerat să spunem că, în astfel de organizări sociale, atitudinile masochiste (sau, mai degrabă, expresiile mai blânde ale masochismului) sunt încurajate la femei, în timp ce sunt descurajate la bărbați”.