Preot Daniel Pupăză
Taina Frumosului și Binelui după Sfântul Dionisie Areopagitul
Editura Nemira
Colecția de teologie și dogmatică Alfa și Omega. Volumul de față este o evidențiere a gândirii Areopagitului din perspectiva a două noțiuni centrale ale teologiei sale: Frumosul și Binele. Autorul urmărește aceste concepte în relație cu Numele lui Dumnezeu, cu Biserica și Creația. Este un studiu consistent, care respectă la virgulă toate rigorile unei cercetări academice, și un instrument de studiu pentru cititorii săi, prin bibliografia impresionantă și trimiterile precise la textele esențiale.
Daniel Pupăză s-a născut în 1955, în București. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din București în anul 1999. A obținut titlul de Doctor în teologie dogmatică la Universitatea ARISTOTEL din Salonic, Grecia în 2011. A fost hirotonit preot în anul 2006. A publicat studii și eseuri în reviste teologice ca: Ortodoxia (Patriarhia Română, București), Glasul Bisericii (Arhiepiscopia Bucureștilor), Θεολογία (Arhiepiscopia Atenei), Νέα Σιών (Patriarhia Ierusalimului), Revista Teologică (Mitropolia Ardealului, Sibiu).
„Cu adevărat, mare este taina Frumuseții si Bunătății dumnezeiești. Strălucitoare e măretia proniei unului Dumnezeu frumos și bun. Străfulgeră Frumusetea dumnezeiască si se revarsă într-o infinită putere dăruitoare de frumuseți și bunătăți, într-o îmbelșugată conferire de existență, viață și înțelepciune, prin care transmite universului armonie, ordine și măsură și înzestrează pe fiecare cu bunurile proprii, și-l împodobește în mod analog cu chipul sau – cu frumusețea lui cea tainică – și binecuvântează toate câte zidește, deoarece sunt frumoase foarte, și umple simțurile lor înțelegătoare cu lumina inteligibilă, și mințile lor văzătoare cu mireasma deiformității, și aprinde în toți dragostea lor de Frumusețe, prin Erosul sau jertfelnic, și sărează pe cei iubiți ai săi ca jertfe fără-de-prihană. Salvează în toți posesia bunurilor proprii și re-împlinește frumusețea chipului în cei care au alunecat spre cele contrare, și-i răscumpără din patimi, și-i cheamă iarăși la sine cu farmecul ei de nebiruit, și-i atrage spre adevărata Frumusețe, și-i întoarce spre asemănarea cu aceasta. Îi împacă cu sine, îi liniștește și-i odihnește prin întemeierea lor în împărăția sa, și unifică și desăvârșește coeziunea con-suflării lor neconfundate. Îi unește cu sine în unitatea sa atotțiitoare și domnește în acești dumnezei, fii ai Frumosului și Binelui, și revelează în ei veșnice teofanii, slava Dumnezeului frumos și bun, a Unuia Născut din Tatăl Cel frumos și bun. Binecuvântat fie Dumnezeul Frumuseții și Bunătății!“