…Tulburătoare afirmații care-i aparțin Părintelui Daniil (Sandu Tudor)! Sunt relatate de prietenul său Alexandru Mironescu, membru și el al mișcării “Rugul Aprins” de la mănăstirea Antim din București, ca și cel dintâi care a și organizat-o, de altfel. Afirmațiile trebuie însă citite în context. Ne amintim, Sandu Tudor (psedonim al lui Alexandru Teodorescu) făcuse pasul decisiv abia de câțiva ani, călugărindu-se. După ce timp de doi ani (1948-1950) fusese frate în obștea de la Antim, la 23 februarie 1950 este tuns în monahism, primind numele de Agathon. Și chiar se transferă la schitul Crasna-Gorj, unde va fi hirotonit preot (ieromonah). Este momentul în care activitatea grupului “Rugul Aprins” încetează definitiv la mănăstirea Antim. Pr. Agathon (Sandu Tudor) suferă însă din nou rigorile închisorii între 1950 și 1952, fiindu-i imputate – ca pretext – activități din timpul serviciului militar. Eliberat, devine ieroschimonah, fiindu-i schimbat numele în Daniil, la mănăstirea Sihăstria. Trecând episodic apoi pe la mănăstirea Slatina este trimis ca stareț la schitul Rarău, unde va trăi câțiva ani o viață de rugăciune și meditație, folosindu-și în continuare talentul literar pentru a face notații zilnice.
Uneori, până în 1958, vizitează din când în când Bucureștiul, unde este găzduit de Al. Mironescu – prilej de reîntâlnire cu vechii prieteni. De această dată, întâlnirile erau mai degrabă conspirative, dar temele de studiu și de meditație aveau și un caracter literar pe lângă cel mistic. Participau Vasile Voiculescu, Benedict Ghiuș, Barbu Slătineanu, dar și Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Dinu Pillat. Aceste ultime întâlniri aveau însă să atragă și tragedia finală. Infiltrarea Securității s-a dovedit “eficace”. Pr. Daniil (Sandu Tudor) este arestat în casa lui Al. Mironescu în noaptea de 13 spre 14 iunie 1958 împreună cu acesta și cu fiul său, Șerban Mironescu. Vor fi arestați în total 16 intelectuali și clerici reuniți sub dosarul “Lotul Alexandru Teodorescu” – tocmai cei care formaseră nucleul grupului “Rugul Aprins”. Printre ei mai sunt: Vasile Voiculescu, Benedict Ghiuș, Roman Braga, Arsenie Papacioc, Gh. Dabija, Felix Dubneac, Sofian Boghiu. Toți au primit acuza de “uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistică dușmănoasă” și pedepse între 5 și 25 de ani de temniță
NB: dosarul “Lotului Alexandru Teodorescu” a fost publicat recent în “România literară” nr.1-2 din ianuarie 2013, prin eforturile neobositei cercetătoare Ioana Diaconescu…
Trecut prin mai multe închisori, Părintele Daniil Tudor moare în 17 noiembrie 1962, în condiții de aprigă detenție la Aiud. Nu se cunoaște cu exactitate locul în care a fost înmormântat.
Pasajul de mai sus reprodus de Alexandru Mironescu, el însuși arestat în același lot împreună cu fiul său, Șerban, pare să aparțină acestei perioade de prigoană în care membrii “Rugului Aprins” se întâlneau în taină. Dar întreaga Biserica Ortodoxă Română, și, în general, orice om credincios, sufereau dramatic de pe urma instalării comunismului. Prigoana încă nu atinsese apogeul, sau, oricum, nimeni nu-și închipuia, nu avea o imagine exactă asupra dimensiunilor pe care le luase persecuția atee. Doar liderii comuniști, și, poate, unii ierarhi foarte apropiați puterii, să fi cunoscut numărul real al celor arestați pentru vina de a fi fost creștini.
În acest context, ca orice jurnalist cu vocație, fostul făcător de gazete Sandu Tudor avea o mult mai bună priză la realitate. Știa și mai ales intuia dimensiunile grozăviilor aduse de comunism. Iată de ce așteptările erau firești. Devenit călugăr, având o rafinată formare intelectuală, fiind în același timp racordat la cea mai pură tradiție ortodoxă – atât prin duhovnicul “Rugului Aprins” care nu mai era demult în țară, fiind la rândul său arestat și retrimis în URSS, călugărul rus Ioan Kulâghin, atât prin câțiva mari duhovnici pe care-i cunoștea personal și cu care avea relații apropiate, precum Părintele Ilie Cleopa – Părintele Daniil (Sandu Tudor) avea cu siguranță mari așteptări de la păstorii ortodocși…
Frazele de mai sus nu trebuie însă citite exclusiv în cheie socio-politică. Este un adevăr universal în cele spuse de Pr. Daniil, este o permanență a tradiției creștine. Rareori au existat excepții. Dacă duhovnici au mai existat, și încă mulți, adevărate dinastii – precum cea de la Mănăstirea Optina din Rusia, ca să rămânem în contextul “Rugului Aprins”, Pr. Ioan cel Străin (Ioan Kulâghin) fiind printre ultimile mari personalități plecate de la această mănăstire – ierarhi, au fost cu nemiluita, dar rareori s-au ridicat la nivelul exigențelor creștine și ale așteptărilor.
…Nu altfel se întâmplă și astăzi – dovadă nenumăratele bâlbe care se produc constant în BOR, ultima, cea legată de incinerare, nefiind nici astăzi clarificată cu instrumente teologice convingătoare la nivel oficial. A fost în schimb “decretată” de ierarhii BOR și impusă mediatic de propaganda aservită. Mai degrabă câțiva stingheri intelectuali teologi au desțelenit problema – asupra căreia vom reveni, poate, într-un viitor articol. Cum inspirat spunea Pr. Daniil (Sandu Tudor): “Duhul Sfânt ține locul tuturor…, ca nici un trup să nu se mândrească, să nu se laude în fața lui Dumnezeu!…”