Federica Bosco
Dragostea nu-i de mine Editura Allfa Traducere din limba italiană de Radu Gâdei. Autoarea, născută în 1971, a debutat în 2005, romanul ei devenind peste noapte besteseller. Aceasta este a treia sa carte și a apărut în 2007. Un roman ușor, care va plăcea însă majorității cititoarelor care se vor regăsi în dorința de iubire a eroinei care nu are norocul să-și găsească alesul atunci când dorește, chiar dacă depune toate eforturile, iar când se decide să-l părăsească și chiar o face, acesta “se dăduse pe brazdă”. Dar prea târziu…
Alexandru George
Opere alese
Seara târziu
Institutul Cultural Român
Ediția a patra revăzută și adăugită a romanului apărut înainte
de 1990 într-o ediție grav amputată de cenzură (cu aproximativ 140
de pagini mai redusă) și reeditată în 1998, dar tot în versiunea
amputată. Romanul înfățișează un tablou al lumii strivite și
decimate de comuniști, dar nu anihilate. “Ca și în celelalte romane
ale mele și aici omul care vorbește este un scriitor care scrie un
roman, Seara târziu. …. Sper ca Seara târziu să fie
considerată un roman, mai mult decât un document, deși chiar și
această calitate ar putea fi un rezultat tocmai al faptului că e o
operă artistică.”
Diana Gabaldon
Ecouri din trecut
Editura Litera
Claire Randall este călătoare în timp. Aruncată în negura
vremii, cu peste două sute de ani în urmă, ea se îndrăgostește de
rebelul James Fraser, sufletul ei pereche, și decide să rămână
împreună în vremea lui Jamie, în secolul al XVIII-lea. În urma unor
evenimente care îi pun viața în pericol, fiica lor, Brianna, alege
să trăiască în relativa siguranță a secolului XX, la o veche fermă
a strămoșilor ei din Scoția, împreună cu Roger, soțul ei, și cei
doi copii. Ecouri din trecut este o carte despre călători în
timp, despre oameni care și-au dorit să schimbe istoria, despre
caractere puternice care au luptat pentru convingerile sau pentru
iubirile lor. Diana Gabaldon(născută în 1952, în Arizona) este o
romancieră americană.
Ruxandra Cesereanu
Biblioteca stranie
eseuri
Editura Curtea veche
“Nu doar cititorul profesionist, ci orice fel de cititor, în
general, este fascinat, uneori sau adeseori, nu numai de cărțile
clasice, respectabile, faimoase, ci și de opurile neobișnuite,
ciudate, atipice, exotice – și lista de calificative ar putea
continua. Eu numesc aceste cărți pur și simplu stranii. Dacă din
cărțile clasic-faimoase cititorul reține principii de viață, stări
psihologice și morale (și multe altele, y compris plăcerea
lecturii, de ce nu?, fiindcă altfel ar pieri lumea, ca să zic așa),
cărțile stranii au atuul că năucesc, șochează, dar nu oricum, ci
printr-o formă de înminunare. Și pot stârni savoarea lecturii,
atâta doar că o fac uimind în chip extrem, după ce șochează (sau,
poate, în timp ce șochează). Șocul nu este neapărat unul de limbaj
(licențios ori violent sau experimental), ci de subiect și de
situație, de construcție epică.” (Ruxandra Cesereanu)
Dan Coman
Irezistibil
Editura Cartea Românească
Romanul este debutul în proză al poetului Dan Coman care a
primit, pentru debutul în poezie, premiul Uniunii Scriitorilor.
Este romanul vieții lui D Great Coman, un poet care, în căutarea
succesului, își pierde identitatea. “Dan Coman nu ne lasă nicio
iluzie, cititorii nu există, poetul moare sufocat cu propriile
versuri. Asistăm la prăbușirea prin poezie în maniera unică a lui
Dan Coman; nimic nu pare mai fascinant, mai irezistibil”
(Marin Mălaicu-Hondrari).
Ion Vădan
Noapte cu Fernando Pessoa
Editura Dacia XXI
Un volum cu adevărat impresionant atât prin poemele proteice,
efervescente, puternice și surprinzătoare pe care le conține, cât
și prin masivitate (peste 250 de pagini, fapt rar în cazul cărților
de poezie). Sunt o mulțime de “personaje” care își spun povestea
aici, pe fundalul unui spațiu – Nordburg – imaginar dar foarte al
nostru, căci “în Nordburg/ Toate sunt de-a-ndoaselea/ Odată cu
certificatul de naștere/ Ți se înmânează și cel de deces”.
Tonalități expresionist-apocaliptice se aud pe tot parcursul
volumului, ca în această “Ultimă fotografie”: “Vămile sunt pustii/
Vameșii au murit demult/ Însemnele au fost acoperite de ape/ De
dunele de nisip// Pe când/ Un ceas de perete/ Aruncat/ Pe un spațiu
neutru dintre două granițe/ Ce nu-și mai au rostul.// Se
încăpățânează să arate ora exactă/ De două ori pe zi/ Hlizindu-se
la soarele orb/ Și el negru”. O carte pe care, dacă vor avea ocazia
s-o citească, mulți poeți o vor invidia. (Ioan Es. Pop)