În era contemporană nimeni nu mai poate pretinde că trăiește în interiorul unui bastion izolat. Globalizarea, mișcările demografice, mediul informațional, progresul tehnologic și schimburile comerciale ne unesc, astfel încât acțiunile noastre au efecte imediate asupra „celorlalți”. Cu această frază incitantă își începe cercetătorul Cristian Barna volumul lansat de curând la Salonul de carte Polemos.*) Idei care, dezbătute cu finețe, ne fac să considerăm această apariție un eveniment editorial.
Prefața bogată a prof.univ.dr. Vasile Dâncu argumentează exclent, motiv pentru care reproducem un fragment:
Cartea lui Cristian Barna reprezintă un îndrăzneț demers de studiu privind securitatea națională a României, cu accent pe poziționarea țării noastre în jocul strategic al actorilor de pe scena internațională. Titlul însuși, interogațiile folosite de autor, sunt ilustrative pentru întreaga călătorie a cititorului pe parcursul lecturii. întrebările lui Cristian Barna își găsesc răspuns cu ajutorul viziunii ce combină abordarea sociologică cu cea geopolitică și imago-logică, autorul intuind parcă semnificația diferenței dintre realitate și percepție în jocul puterii. El folosește analiza predictivă sau metoda scenariilor pentru a identifica tendințele globale, riscurile și amenințările la adresa României. Așa cum arată autorul, necesitatea acestui demers vine și din faptul că lumea spre care ne îndreptăm este una multipolară, măcinată de competiția pentru resurse strategice, de prezervarea sferelor de influență tradiționale, dar și de apariția sau intensificarea unor mișcări anarhice sau teroriste. Centrele de putere specifice Războiului Rece cunosc o dinamică asociată cu puterea economică și cu capacitatea de a face față crizelor.
După o analiză a mediului global, autorul se lansează într-o serie de interogații specifice planificării strategice.
În opinia lui Cristian Barna, întrebarea pe care ar trebui să și-o pună gestionarii destinului României vizează exact modul în care sunt identificate, colectate și interpretate informațiile cu privire la tendințele globale și impactul estimat asupra țării noastre în diverse scenarii, dar și modul în care instituțiile fundamentale ale statului și națiunea română sunt pregătite pentru a face față unor astfel de provocări, fructificând oportunitățile și reducând amenințările. Cine suntem, încotro ne îndreptăm și care ne sunt prietenii și dușmanii? Acestea sunt întrebările cheie pe care autorul le lansează, ca o provocare, cititorului. În baza unei analize ce combină abordarea geopolitică, comunicarea strategică și teorii ale relațiilor internaționale, precum și prin folosirea analizei comparative, a analizei de conținut, a analizei predictive și a metodei prioritizării, cartea ne surprinde prin precizia cu care este poziționată România sau cum sunt definite opțiunile sale în diverse scenarii ce cuprind actori-cheie de pe scena internațională, cum ar fi Statele Unite, Federația Rusă, NATO, Uniunea Europeană și alții.
Volumul este valoros și prin abordarea chestiunilor sensibile pentru țara noastră, cum ar fi valoarea adăugată a scutului antirachetă pentru securitatea națională a României, în condițiile în care vocea Federației Ruse este din ce în ce mai stridentă și opozabilă argumentelor de punere în practică a unui astfel de proiect. Dintr-o perspectivă ce pune în valoare teorii geopolitice diverse, cum ar fi „heartland”-ul și „rimland”-ul, autorul apreciază că în epoca post-Război Rece, Federația Rusă se consideră victima „încercuirii heartland-ului euroasiatic de către puterile talasocratice, mai ales de către SUA, sentiment geopolitic acutizat și de faptul că Rusia nu dispune de acces la oceanul planetar”. De aici vin și ultimele evoluții în
politica Kremlinului, prin care se încearcă „reconstituirea Marelui Spațiu”. Poate că într-o astfel de cheie ar trebui interpretate sprijinul lui Puțin pentru regimul sirian și opoziția față de o intervenție armată în Orientul Mijlociu sau refuzul recent al Ucrainei de asociere la Uniunea Europeană, la presiunea Moscovei. Totodată, autorul pune în discuție eurasianismul față în față cu euroatlantismul, analizând construcția de percepție a islamismului după 11 septembrie 2011, în strânsă corelație cu teoria „ciocnirii civilizațiilor” a lui Samuel Huntington. Pe acest fond, este abordat și „sfârșitul istoriei”, proclamat de Kukuyama odată cu falimentul ideologiei comuniste, prin proba realității istorice și triumful democrației de tip liberal.
*) Cristian Barna – România între prieteni și dușmani. Decupaje geopolitice și hărți imagologice. Editura Militară, Colecția Polemos