Argonauți, ca varul, cu ventuze,

Treceau, streini, prin scorburi și meduze

Aveau doi ochi îndurerați, mai mari

Și-al treilea, vesel, de la marinari

Ce hidromel ducînd tocma spre Tule

S-au înecat, în putred ceas, pe hule.

Doi muși zuluși, cu tobe și mărgele

Eram și noi, pe vasul lor, la vele

Și necăjeam cu pietre, din catarge,

Bătrînii crabi, împleticiți prin alge.

Cînd a-nceput corabia să cadă

Vedeam palate, creste de zăpadă,

Și vechi cărări suite prin nămete

Cu pajeri și grifoni pe parapete.

Cu, atârnați de țurțuri, călători

Cu hanuri scunde și lătrat în zori.

Apoi odată toate s-au rotit

Și-un crab rotund ne-a sfîrtecat grăbit

Să stăm în el mirați, sub carapace,

Când mugetul din fund de cremeni, tace.

Din volumul: Leonid Dimov, Versuri, Editura pentru literatură, 1966, București

Subiecte #Leonid Dimov#poemul de duminica