Destinul ca instalatie

“Ne-am intors de-a lungul torentului destinului pentru a-i descoperi afluentii si a intelege unde ne duc acestia”… Prin expozitia “Destine”, deschisa in 16 aprilie la Audi Art Room, intamplarea face sa reintalnesc, intr-o aceeasi formula de grup, trei tinere artiste: Florentina Brandusoiu, Alexandra Zabunov-Deznadejde si Cristina Dragomir. De altfel “Triade” era si titlul primei lor expozitii, in 2001, la Galeria U Art: marturiseau inca de atunci, pe de o parte, afinitatea spre a construi impreuna, iar pe de alta parte gustul pentru radiografierea unor trasee largi daca nu totale (nastere – viata – moarte) si pentru dublarea momentului vernisajului prin accente coregrafice ori teatrale. Destinul e lucru greu, serios. Si are timpii lui: intre cele doua expozitii s-au produs nu doar proiecte si imagini, ci a mai aparut un copil, s-a mai intamplat o nunta… Iar corpul si figura umana au ramas teritoriul fertil de analiza plastica a celor trei artiste. In instalatia Florentinei Brandusoiu, silueta si figura umana sunt principii constructive: formula compozitionala este cu atat mai interesanta cu cat, de la studii ale artei textile in cadrul Universitatii de Arta din Bucuresti, artista a alunecat controlat spre materii si texturi dintre cele mai diverse. Siluete ascetice din lemn pictat, invaluite in panza transparenta, carora li se adauga registrul biomorf, deseneaza in spatiul Audi Art Room procesiuni misterioase. Fascinatia matierista si nostalgia unei recente calatorii in desert au condus-o pe Alexandra Zabunov-Deznadejde la colajul pe suprafata picturii: scheletul unor radacini este acum cuminte impachetat in “rosu de Kenya” si prinde viata! Pentru Cristina Dragomir, figura umana, candva descompusa in planuri geometrice, palladiene aproape, prin a caror transparenta vibra culoarea suportului, devine acum doar un crochiu:  compozitii indraznete dau sansa stabilitatii unor serii de schite. Trupuri limpezi, abia conturate, castiga aceeasi visceralitate solara, hipnotica asemenea radacinilor invocate de Alexandra.  “Triadele” erau extinse spre body art si performance. Acum, Audi Art Room, spatiu relativ recent deschis si spre artele vizuale (nu doar spre design!)  tolereaza fericit, in prelungirea vernisajului, montarea unei scene dramatice: adaptarea unei nuvele, jucata de tineri din nou, incearca sa puncteze, din viteza masinii, prin dialogurile cu un fictiv autostopist,  trei coordonate temporale. Caci destinul ca instalatie favorizeaza nu doar disolutii si ambientari spatiale ale picturii ori artei textile traditionale, ci si relatii intre real si fictiv, intre trecut, prezent si viitor. 

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar