O decizie simpla, dar curajoasa, poate declansa revolutia economica a Romaniei, atat de dorita de toti, dupa ce s-a asteptat atat de mult timp pentru incheierea celei politice.
In paralel cu un Cod al Muncii mai liberal – care usureaza angajarea-concedierea si asigura intervale mai mari de preaviz pentru demise sau concediere – propun sa fie majorat ajutorul de somaj la 100 de euro pe luna net, iar salariul minim pe economie la 150 de euro pe luna net. In aceste conditii, angajatorii vor plati salarii minime decente, intrucat, pentru a-si pastra angajatii, trebuie sa le ofere ceva mai mult, ca acestia sa nu aleaga alternativa ajutorului de somaj.
Pentru a investi permanent in resurse umane, angajatorii trebuie sa aiba o anumita siguranta ca nu vor pierde in cateva zile know-how-ul in care au investit, astfel ca perioada de previz la demisie trebuie sa fie “corecta”. Regula va fi valabila pentru ambele parti, pentru ca daca salariile sau alte beneficii nu sunt competitive, angajatii vor fi atrasi de alte firme si vor pleca.
O perioada de preaviz pentru demisie sau concediere de minimum 3 luni ar diminua precaritatea investitiilor facute de angajatori si ar asigura conditii mai bune pentru angajatii concediati (de exemplu, managerii ar trebui sa aiba o perioada de preaviz in caz de demisie mai mare – de pana la 6 luni – iar compensarile pentru angajatii concediati ar trebui stabilite in functie de anumiti parametri – varsta, vechime etc.)
Care va fi impactul imediat, cat va costa implementarea ideii si cu cat va creste PIB ca urmare a aplicarii acesteia? Imposibil de spus exact, si totusi…
Companiile se vor restructura, pentru ca majorarea salariului minim le va creste costurile. Angajatorii vor plati salarii mai mari, dar vor cere in schimb si o productivitate mai mare, care va declansa nevoia pentru o dezvoltare reala a competentelor angajatilor.
Rata somajului este foarte probabil sa creasca cu circa 10%, adica 1 milion de persoane, pana la 17%-18%, comparabil cu Slovacia sau Polonia.
Sa presupunem ca numarul somerilor va ajunge la 1,8 milioane de persoane, fata de 0,8 milioane, cat este acum. In prezent, un somer este platit cu circa 60 de euro pe luna, net. Prin urmare, sarcina suplimentara la bugetul de stat va fi de 132 milioane de euro pe luna (1 mil. X 100 plus 0,8 mil. X 40), adica 1,6 miliarde de euro pe an.
Produsul Intern Brut (PIB) prognozat pentru 2005 este de 64,2 miliarde de euro (Monitorul Oficial, nr. 1265, din 29 decembrie 2004), astfel ca, in urma aplicarii masurilor, deficitul bugetar va creste cu 2,5%. In conditiile in care deficitul bugetar asumat initial este de 1,25% (estimare personala), inseamna ca vom ajunge la 3,7% din PIB. Este acest lucru un dezastru? Ei bine, 3,7% din PIB ne va plasa in acelasi club cu Franta si Germania si mult mai bine decat Ungaria, Polonia sau Republica Ceha (aceasta din urma a ajuns la 9%!!).
Oricum, cresterea deficitului va fi o problema in contextul “obligatiilor” asumate de Romania fata de Fondul Monetar International (FMI).
Insa viitorul romanilor nu ar trebui sa fie trasat de tehnocratii de la FMI, de la Banca Mondiala sau altii, ci de oamenii care au fost insarcinati cu asta (alesi) de catre romanii insisi!
Deficitul buger ar fi cu siguranta principalul dezavantaj, si totusi nu este chiar un dezastru daca ia in calcul situatia in care se gasesc alte tari din Uniunea Europeana, care au si un ritm redus de crestere economica sau chiar stagneaza. Iar, daca ne uitam la avantaje, acestea sunt mult mai mari decat dezavantajele.
In plus, Romania poate negocia cu UE acoperirea unei parti din deficitul bugetar din fonduri europene cu care sa se creeze noi locuri de munca (de exemplu in infrastructura), reducand partial povara somajului asupra fondurilor la bugetul de stat.
Care ar fi avantajele?
Este normal sa presupunem ca de fapt cei mai multi dintre noii someri vor face parte dintre cei care au acum salariul minim pe economie. Prin urmare, in noile conditii, acestia vor avea un venit mai mare decat cel pe care il au acum lucrand la salariul minim pe economie. Situatia lor materiala va fi relativ mai buna, ceea ce va duce si la calmarea unor tensiuni de ordin psihologic.
In mod normal, nici unul dintre ei nu va economisi banii suplimentari, astfel ca cei 2,5% din PIB vor fi cheltuiti integral, adaugand 2,5% la acel PIB (presupunem ca PIB total creat de o forta de munca mai putin numeroasa nu se va reduce, datorita castigurilor “automate” de productivitate).
Totodata, somerii vor avea timp pentru a face altceva. Noua situatie nu numai ca le va da sanse pe care nu le au acum, dar va aduce si sperante pentru un viitor mai bun, pentru ca in prezent sunt blocati toata ziua intr-un loc de munca prost platit. Va rezulta activitate economica, care va creste in continuare PIB ducand in timp si la reducerea somajului. Veniturile bugetului de stat din taxe si impozite vor fi propulsate, fie ca vor fi din taxe sociale, TVA, impozit pe profit sau altele.
Companiile vor trebui sa ofere salarii mai mari pentru a atrage oamenii, sa forteze cresterea productivitatii prin investitii in pregatirea angajatilor. Toate acestea se vor autointretine intr-o spirala pozitiva….si nu in cea fatalista, cu care s-a obisnuit atat de bine mentalitatea romanilor.
Toate cele de mai sus, combinate cu un Cod fiscal mai bun, cu asigurarea concurentei loiale in toate sectoarele economiei, cu toleranta zero pentru coruptie (mare sau mica) si cu un simt innoit al responsabilitatii si transparentei sociale, mai ales in toate administratiile statului, va fi “compostul” perfect in care semintele viitorului Romaniei vor creste si inflori, fertilizate de caldura si entuziasmul din inimile romanilor.
Aceasta idee simpla, indrazneata, desi putin riscanta, va propulsa economia Romaniei, pentru ca va permite ca toti actorii sa traga impreuna la aceeasi franghie si in aceeasi directie.
* Paul Nuber este general manager la Nestle Romania
* Traducere din limba engleza de Georgiana Stavarache
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.