Pavel Șușară
Amore, more, ore, re
Ediura Tracus arte
Ilustrații de Alexandru Trifu. Povestea de amor, pentru ca există una, e bine ascunsă printre tot felul de dichisuri: vocile masculin îngroșate si problematizante la nesfârșit sau feminin afirmative, un metatext continuu, accente de avangardism soft, intertexte la tot pasul. Cele patru părti ale povestii („Scrisoare deschisă”, „Scrisoarea lui Pavel”, „Ziua întâi: Albă ca Zăpada”, „Ziua a zecea: Izgonirea în Paradis”) încep fiecare cu lungi subtitluri în tradiție clasică în care autorul se preface a fi un onest explicator a ce va urma, e pusă în scena iluzia transparenței. Jocul e seducător, pentru că acest ghem de sens e unul fals și o puzderie de fire divergente scapă din el și formează o poveste în rețea complicată. Să fie iubire? Să fie teorie literară? Să fie un fel de manifest poetic? Răspunsul e mai puțin important. Cartea e splendidă.
Marin Sorescu
În lumea latină
Jurnal VIII
Editura Eikon
Ediție îngrijită, cuvânt introductiv, note, anexe și transcriere text după manuscrisele originale de George Sorescu. „De două zile stau cu fața spre munții din zare. De la fereastra mea se văd, masivi și totodată agili, gata să plece undeva. O turmă de mistreți de lavă împietrită mă umbresc și-mi cern pe pleoape cenușa lor. Ieri am petrecut multe ceasuri în muzeul de antropologie. Un imens acvariu, unde statuile, măștile, craniile, scheletele, podoabele înoată ca peștii. Vezi straturile de civilizații decantându-se, zâmbindu-ți cu dinți de mărgele și colți de jaguari. Totul e pus sub sticlă. Multă sticlă în această clădire ultramodernă. Mă întrebam ce i-o fi determinat pe vechii azteci, pe tolmeci, pe zapoteci, pe creatorii civilizației maya, pe cei ai altor triburi să creeze atâta artă? Chiar atâta artă, până la saturație!? Vulcanii, mi-am zis.”
Angela Baciu
Despre cum nu am ratat o literatură grozavă
Editura Junimea
„Am început această nouă carte de interviuri promițându-mi mie și cititorului că nu voi renunța la dialog, la dorința de a-l cunoaște pe artist așa cum e el. Și atunci mi-a venit ideea să-i transform pe interlocutorii mei in «personaje de poveste» – o poveste despre vieți de domni și doamne, despre scriitori din diferite generații, pe care îi leagă ceva prețios: prietenia literară și cuvântul scris.Vă veți întâlni cu Norman Manea, Nora Iuga, Constantin Abăluță, Ana Blandiana, Leo Butnaru, Adrian Alui Gheorghe, Angela Furtună, Lucian Vasiliu, Liviu Antonesei, Mihail Gălățanu, Horia Gârbea ș.a. (și nu vă spun mai mulți să fiti curioși să citiți cartea!).
Am folosit interviul-portret/interviul de personalitate, care rezidă în faptul că se urmărește povestea unei vieți sau a unei cariere, pe scurt, a personalității celui intervievat.”
Simona Vasilache
Caragiale, diavolul din detalii
Casa de pariuri literare
„Caragiale, se știe, era un chițibușar. Făcându-și meseria din ceea ce le scapă celorlalți, din bucățile care cad, așa-zicând, la croit. Coincidențe frapante doar la prima vedere, susținute pe dedesubt de o bună doză de subtilitate, lucruri mici care răstoarnă ordinea mare într-un fel asemănător, într-o lume mult mai prozaică, celebrei bătăi a aripilor de fluture, secrete simple pe care ochii miopi ai personajelor le complică la nesfârșit.(…) Le-am cules, mai mult sau mai puțin la întâmplare, din piese și schițe, din poezii uneori, din corespondență, din reflectarea în temele altor scriitori, cel mai adesea ale Fiului Mateiu, din substanța, simplă și complicată, a tot ce a scris. În total, 26 de tablete.”
Elena-Margareta Ionescu
Jurnal cu și fără Nae Ionescu
Editura Vremea
Ediție îngrijită de Anca-Irina Ionescu. Prefață de Sorin Lavric. Elena-Margareta Fotino și Nae Ionescu s-au cunoscut în 1911, s-au căsătorit în 1916, au avut doi băieți, apoi, în jurul lui 1930, s-au despărțit, fără a divorța vreodată. Ea a continuat să-l iubească, el, să o stimeze și să o ajute. Elena-Margareta Ionescu (1889-1971) a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie și a urmat în paralel cursuri la Academia de Muzică și Artă Dramatică, fiind o bună pianistă și o fină comentatoare a concertelor audiate. Cartea de față reunește însemnări ținute între 1918 și 1961, câteva scrisori primite de la Octav Onicescu, Constantin Noica și Radu Ionescu, două horoscoape (al autoarei și al soțului ei), arborele ei genealogic, precum și fotografii din arhiva familiei.
Clarice Lispector
Patimile după G.H.
Editura Univers
Colecția Globus. Traducere – Dan Munteanu Colan. Considerată de mulți dintre criticii care i‑au studiat opera drept capodopera ei, Patimile după G.H. este cartea despre care și Clarice Lispector considera că i‑a împlinit cel mai bine propriile exigențe de scriitoare. Roman mistic și filosofic, set de exerciții spirituale în căutarea non‑sinelui ascuns în miezul sinelui, Patimile după G.H. pune pe marginea abisului o femeie, una dintre femeile lumii, dar și femeia din toate femeile. Pășind pragul unei camere dosnice din propriul apartament, G.H., o sculptoriță a cărei viață, bine organizată, are acum o neașteptată breșă, pășește într‑o altă stare mentală, o altă conștiință a lumii. Dincolo de prag găsește un semn tulburător lăsat în urmă de servitoarea mereu ignorată, care tocmai și‑a dat demisia: un desen simplu pe perete, reprezentând un bărbat, o femeie și un câine.