Dicționar universal al spionilor (VI). H de la Hemingway/ de dr. Alexandru Popescu

Intenția autorului, istoric, etnolog și diplomat, este de a oferi un instrument de lucru pentru specialiștii activităților informative, ca și pentru istorici, politologi, sociologi, și un “ghid” în “lumea spionajului” adresat unui public larg, interesat, dincolo de clișee, mistificări și exagerări, de trecutul, dar și de prezentul, probabil și de viitorul unui domeniu care se împletește atât de intim, uneori insesizabil, cu istoria și existența noastră cotidiană…

H.

HAIDUCU, Pavel (1948-?) (“Vișan”), agent CIE în Franța, defector în perioada războiului rece. Este trimis de CIE, în 1976, în Franța, unde dobândește cetățenia acestei țări și devine om de afaceri. Misiunea sa principală era spionajul științific și tehnologic, domeniu în care a furnizat CIE date în legătură cu instalațiile atomice, sateliții spațiali, motoarele supertancului vest-german “Leopard II” și elicopterul francez “Puma”. A livrat informații și “Comisiei D” a KGB, care coordona activitatea rețelelor de spionaj organizate de statele socialiste. “Ruptura” în activitatea informativă a lui H., de care, de fapt, de la un moment dat, avea cunoștință și serviciul francez de contraspionaj, este produsă de sarcina pe care o primește, în 1982, de a-i suprima pe doi din cei mai activi dizidenți români: Paul Goma și Virgil Tănase. În ceea ce-l privește pe primul, este înscenată, chiar cu asentimentul președintelui Mittereand, “dispariția” sa, care să dea impresia șefilor spionajului român și lui Ceaușescu, care ordonase personal aceste acte, că sarcina fusese îndeplinită. În legătură cu Virgil Tănase, este organizată, desigur prin conlucrarea cu serviciile franceze și austriece, o “capcană” la Viena, convorbirea cu agenții CIE fiind imprimată. Ca urmare, are loc declanșarea unui scandal internațional, căderea unor agenți și înlocuirea unor persoane din conducerea spionajului românesc. De asemenea, ca urmare a acestui “caz”, la solicitarea președintelui Mitterrand, este amânată vizita președintelui Ceaușescu în Franța. După ce își încetează activitatea informativă, H. trăiește sub un nume de împrumut (Forrestier) și cu domiciliu secret în Franța. În 1984, publică volumul “J’ai Refusé De Tuer”.

HALL, Ted (1925-1999) (“Mlad”), fizician,”spion atomic” pentru URSS în SUA în al doilea război mondial. După unele mărturii, era considerat un “fizician genial”. Face parte din echipa “Proiectulului Manhattan”. A fost principalul agent care a furnizat URSS planul bombei atomice în 1944, precum și numele celor mai importanți fizicieni care au lucrat la proiect. Deși demascat, nu este condamnat. Într-un interviu, arată că a acționat din “convingere”.

HALL, Virginia (1906 – 1982) (“Marie Monin”, “Germaine”, “Diane”, “Camille”), agentă pentru Anglia (SOE) în al doilea război mondial. A fost considerată chiar de Gestapo “cea mai periculoasă dintre spioanele Aliaților”, iar de unul dintre biografii săi o socotește “cea mai mare spioană a Americii”. Se înrolează în SOE și este trimisă în teritoriul controlat de guvernul de la Vichy, unde coordonează grupele de Rezistență. După ce și acest teritoriu este ocupat de Germania în 1942, H. acționează pentru SOE în Spania. După război, activează în cadrul CIA.

HALPERIN, Maurice Hyman (1906-1995), diplomat, profesor, agent pentru URSS (NKVD) în al doilea război mondial. Deși era membru al Partidului Comunist al Statelor Unite, reușește, în 1941, să fie angajat la OSS. Pune la dispoziția spionajului sovietic informații din diferite părți ale lumii, mai ales din domeniul diplomatic, între care unele referitoare la România. Dezinformează OSS prin rapoarte false, referitoare mai ales la URSS. În 1953, este demascat, dar reușește să fugă în URSS și apoi în Cuba.

HAMBLETON, Hugh (1922-), profesor canadian, spion pentru URSS (KGB) în perioada războiului rece. Transmite o mare cantitate de documente cu caracter militar din interiorul NATO. Este demascat abia în 1979 și condamnat la 10 ani închisoare. A afirmat că nu a fost niciodată plătit, dar, de fapt primise bani de la KGB.

HANSSEN, Robert Philip (1944-), agent FBI, spion pentru URSS/Rusia în perioada războiului rece. Timp de 21 ani, până la arestarea sa în februarie 2001, a fost agent infiltrat (“cârtiță”) KGB în FBI. A informat despre agenții SUA din interiorul serviciilor de informații sovietice care, ca urmare, au fost executați. După o întrerupere, își reia activitatea informativă pentru Federația Rusă. Este demascat la capătul unor investigații îndelungate. Amploarea trădării lui Hanssen reiese din faptul că, după arestarea sa, guvernul american a cerut retragerea din SUA a 50 de cetățeni sovietici, între care numeroși diplomați.

HARARI, Mike (1927-), ofițer Mossad, agent pentru Israel în diferite țări în perioada războiului rece. A condus echipa care a realizat “Operațiunea Mânia lui Dumnezeu” de pedepsire a teroriștilor palestinieni care au participat la răpirea și asasinarea sportivilor israelieni în timpul Olimpiadei de la München (1972), ca și la alte operațiuni, între care eliberarea ostaticilor, majoritatea cetățeni israelieni, capturați de teroriști arabi pe aeroportul de la Entebbe (Uganda), în 1976.

HARVEY, William King (1915-1976), agent CIA în diferite țări în perioada războiului rece. În 1952, H. a proiectat “Operaținea Tunelul din Berlin” care avea drept scop interceptarea comunicațiilor secrete ale URSS. Din ordinul președintelui J.F. Kennedy, H. a pregătit operațiunea de asasinare a lui Fidel Castro, care a eșuat. Pasiunea sa pentru băutură și tendințele de insubordonare l-au făcut pe H. să demisioneze din CIA în 1969.

HEIFETZ, Grigori (?-1953) (Brown), agent GPU/NKVD în SUA în perioada interbelică și al doilea război mondial. În 1938, este trimis de NKVD în SUA sub acoperire diplomatică, cu sarcina de aduna informații despre progresele tehnologice din această țară, aducând o contribuție importantă la crearea rețelei de “spioni atomici”. Înlesnește agentei Elisabetei Zarubina contactarea savantului Robert Oppenheimer, ca și integrarea agentului Klaus Fuchs în “Proiectul Manhattan”. După întoarcerea în URSS, suferă represiunile lui Stalin împotriva persoanelor de origine evreiască.

HEMINGWAY, Ernest (1898-1961), scriitor, jurnalist, agent ocazional pentru SUA în al doilea război mondial. În timpul prezenței sale în Războiul Civil din Spania (1936-1939), se pune în legătură cu serviciul de informații al marinei americane (ONI). Întreprinde un lung voiaj în Pacific, adunând informații despre iminența unui atac japonez împotriva SUA. Stabilit în Cuba, informează despre existența unei “Coloane V” fasciste în această țară. Organizează, pe cont propriu, o flotilă de mici ambarcațiuni care supraveghează coastele Cubei, Pretinde că este cel care a pus în circulație termenul de “Coloana V” , desemnând rețele de agenți străini într-o anumită țară.

HERNU, Charles (1923-1990), politician francez, agent pentru URSS (KGB) în perioada războiului rece. A îndeplinit și funcția de ministru al Apărării (1981-1985), spionând în această perioadă pentru KGB. Demascarea sa a avut loc ca urmare a unor documente din Arhiva Securității puse la dispoziția contraspionajului francez de Mihai Caraman, după 1990.

HISS, Alger (1869-1924), (“Ales”), diplomat, agent pentru URSS în SUA în perioada interbelică și al doilea război mondial. Făcând parte din Departamentul de Stat (Ministerul de Externe), din alte organisme guvernamentale și informative, este acuzat de Whittaker Chambers că a fost membru al partidului comunist și agent pentru URSS încă din 1935. Neagă acuzația, care însă va fi conformată de foști agenți sovietici în SUA. Este condamnat în 1950.

HOLLIS, Roger, sir (1905-1973), director MI5, agent pentru URSS în perioada războiului rece. În timpul unei călătorii în URSS, este posibil să fi fost recrutat de spionajul sovietic. Este integrat în MI5 în 1939. Are contacte cu agenții sovietici Richard Sorge, Agnes Smedley, iar, în 1965, devine director al MI5. După 1980, apar o serie de informații referitoare la posibilitatea ca H. să fi fost agent dublu, avertizându-l pe Kim Philby despre faptul că e urmărit. Ascunde guvernului Marii Britanii informații referitoare la spionajul sovietic din această țară.

HOPKINS, Harry Lloyd (1890-1946) (“Agentul 19”), consilier al președintelui F.D.
Roosevelt, presupus agent pentru URSS în al doilea război mondial. Domeniul în care a jucat un rol decisiv a fost acela al politicii externe, al relațiilor diplomatice ale SUA, acționând ca emisar personal al președintelui, “ambasador” itinerant. Opiniile sale privitoare la URSS au jucat un rol important în orientarea președintelui F.D. Roosevelt. Considera că,după război, Rusia Sovietică urma să devină una dintre cele mai mari puteri ale lumii. Pentru acest motiv, Statele Unite si Rusia trebuiau să fie prietene. Aprecia că “este ridicol să se considere că Stalin este un comunist. El este un naționalist rus”. Potrivit unor informații rezultate după război, din “operațiunea Venona” a reieșit că H. a fost agent informator pentru URSS sub numele de cod “Agentul 19”. Aceste informații au fost completate de o serie de documente din “Arhiva Mitrohin”. Astfel, în cursul tratativelor din 1941 pentru legea “Land-Lease” privind livrarea de arme către viitorii aliați, H. este de acord să se pună la dispoziția sovieticilor uraniu, în ciuda protestelor reprezentanților armatei americane. De asemenea, este de menționat o discuție a lui H. la Ambasada URSS de la Washington, ocazie cu care el i-a informat pe diplomații sovietici că întâlnirea dintre un reprezentant al misiunii cu un membru al Partidului Comunist din SUA, în cursul căreia îi fusese înmânată acestuia o sumă de bani, fusese înregistrată de contraspionajul american. Există de asemenea mărturii după care H. a pus la dispoziția Moscovei informații nu numai prin intermediul ambasadei, ci și pe alte canale, deci prin intermediul unor agenți sovietici.”.

HOSTLER, Charles (1920-), agent OSS în România în al doilea război mondial. A fost trimis, ca șef al misiunii OSS, în iulie 1945, în România, unde a participat la o serie de acțiuni, cum a fost salvarea a 50 de persoane care se opuneau comunismului, refugiate în clădirea Ambasadei SUA. A fost ambasador în Bahrein în timpul Războiului din Golf.

HU Simeng, spioană chineză în RD Germană pentru patru agenții de informații în perioada războiului rece. După ce studiază la Beijing, se stabilește în Berlinul de Est, fiind recrutată de Stasi. De fapt, fusese deja recrutată de serviciul de spionaj al Chinei comuniste. Informațiile obținute ajungeau, prin Stasi, și la KGB, având o importanță deosebită în condițiile conflictului sino-sovietic. În 1978, acceptă să fie recrutată și de CIA, furnizând americanilor informații “preparate” de Stasi, de spionajul chinez și de KGB. În cele din urmă, a fost demascată după 1990, când dosarele de informatori ai Stasi au fost preluate de serviciul de informații vest-german și transmise CIA.

HUNT, Everette Howard, Jr. (1918-2007), ofițer CIA, agent în țări sud-americane în perioada războiului rece. După ce a participat la pregătirea atacului forțelor cubanezilor din exil împotriva guvernului Fidel Castro (1961), care s-a soldat cu un eșec, a îndeplinit funcția de șef al stațiunii CIA în America de Sud. A existat presupunerea, sprijinită și pe unele documente din “Arhiva Mitrohin”, că a fost în legătură, la Mexico City, cu Lee Harvey Oswald, asasinul președintelui J.F. Kennedy (22 noiembrie 1963). Devine consilier al președintelui Richard Nixon și este implicat în “Afacerea Watergate” (1972), vizând sustragerea de informații din interiorul Partidului Democrat, care a dus la demisia președintelui. Este audiat de diferite comitete care anchetau asasinarea lui Kennedy, susținând că, în general, acest asasinat s-a încadrat într-un complot. În 2007, îi apare volumul autobiografic “American spy: my secret history in the CIA, Watergate, and beyond”.

Din volumul în curs de apariție la Editura Meronia.

In imagini: 1. Alger Hiss; 2. Harry Hopkins