Dilema consumatorului roman: vin din import sau din productia locala

Piata vinului, segment cu un ritm redus de crestere in ultima perioada, este, de la inceputul acestui an, terenul pe care importatorii au inceput sa isi dispute preferintele de consum ale romanilor.
Asaltul jucatorilor straini, inceput in 2006 si favorizat de eliminarea taxelor vamale de la 1 ianuarie 2007, ar putea ridica mari probleme producatorilor romani care incearca sa-si revina inca dupa recolta slaba din 2005.
Explozia importurilor de anul trecut, cand pentru prima data in istoria Romaniei importurile au fost cu peste 60% mai mari decat exporturile, va continua si in acest an, incurcand planurile producatorilor locali. Atractivitatea importurilor pe piata locala tine in primul rand de preturile mai scazute comparativ cu cele din productia interna. Cu toate acestea putine din vinurile de import s-au regasit ca atare pe mesele romanilor, mare parte fiind vinuri in vrac. In aceste conditii, exporturile au incetat sa mai fie la fel de atractive pentru producatori, cum erau in urma cu cativa ani.
“Productia mica din 2005 a avut efecte negative asupra exportului de vinuri, in doua directii majore. Preturile vinurilor romanesti sunt mari, ceea ce ne-a facut sa pierdem din competitivitate. Pe de alta parte, stocurile mici de pe piata i-au determinat pe producatorii romani sa prefere piata locala in detrimentul exporturilor”, a spus Basil Zarnoveanu, vicepresedinte al Asociatiei Producatorilor si Exportatorilor de Vin din Romania (APEV).
De asemenea, la export concurenta este foarte ridicata, iar orice majorare de pret nu se poate transmite imediat consumatorului. Zarnoveanu spune ca in Romania rar se gasesc vinuri sub 2 euro pentru o sticla, ceea ce in Germania de exemplu nu se prea intampla.
” Productia din 2005 a fost foarte proasta, la jumatate fata de un an normal. Ceea ce a insemnat stocuri mici in crame, si preturi mai mari la vin romanesc. Aceste preturi nu se pot transmite imediat consumatorilor. In acest moment in Romania, circa 70-80% din vinurile din supermarketul romanesc sunt mai scumpe decat 60% din vinurile din supermarketurile din Germania”, spune Zarnoveanu.
Dupa un an dezastruos, productia din 2006 poate fi caracterizata ca normala, ” medie din punct de vedere calitativ”.
“Dar productia nu a fost suficient de mare ca sa echilibreze stocurile mici de la recolta anteriora. Rezultatul ? Preturile se mentin mari in Romania, competitivitatea noastra este in continuare scazuta, piata este in continuare dezechilibrata, in conditiile in care Romania face parte din UE”, explica Zarnoveanu.
Dar cum avansul consemnat de acest segment este nesemnificativ comparativ cu alte sectoare, precum cel al berii sau sucurilor naturale, producatorii romani sunt pusi din nou in incurcatura. Un roman consuma intre 21 de litri si 26,7 de litri de vin pe an in timp ce un francez bea 48 de litri de vin pe an.
“Strategiile difera in functie de pozitia ocupata pe piata de fiecare producator. Unii vor incerca sa-si intregeasca oferta cu vinuri de import, altii vor incerca sa-si securizeze afacerile prin branduri, iar o alta parte vor disparea. Important e ca fiecare sa gaseasca acel motiv care-l face pe consumator sa-l aleaga”, a afirmat Daniel Negrescu, brand manager al Murfatlar, unul dintre cei mai mari producatori de vinuri de pe piata locala.
In pofida tuturor acestor lucruri, vinurile de import nu vor castiga rapid din cotele de piata ale vinarilor romani, o prezenta mai puternica pe piata urmand sa existe din a doua jumatate a anului.
“Segmentul vinurilor de import va avea cresterile cele mai mari anul acesta. O parte din consum va fi luata de la vinurile romanesti, iar o alta parte va proveni din cresterea pietei”, spune Daniel Negrescu de la Murfatlar.
El este de parere ca cei mai afectati vor fi producatorii care nu si-au dezvoltat branduri si de aceea produsele lor nu au un consumator loial, dar pe de alta parte cresterea concurentei determina si educarea consumatorului.
“Desi va avea cresteri importante fata de ani trecuti, vinurile de import nu vor avea un procent important din piata la sfarsitul acestui an”, spune Negrescu.
Asadar, jucatorii straini sunt intr-o perioada de tatonare la acest moment, in care analizeaza strategii si incearca sa gaseasca cea mai buna modalitate de intrare pe piata.
” Este nevoie de timp pentru o companie externa sa ia decizia intrarii pe o piata straina si in crestere cum este a noastra. Acest lucru presupune numeroase studii de piata, negocieri. In plus, piata vinului din Romania este una destul de traditionala, mai ales pe segmentul mainstream, iar segmentele cele mai expuse in momentul de fata sunt cele de nisa. Cel mai bun exemplu este faptul ca marea majoritate a vinurilor importate in 2006 s-au concretizat cu eticheta romaneasca”, a mai spus Negrescu.
Segmentele de nisa au inceput sa fie atacate si de producatorii locali care vor sa-si intareasca pozitia inainte ca importurile sa se aseze si mai comod in rafturile magazinelor romanesti. A existat de asemenea o consolidare a pozitiei jucatorilor de middle level, din exact acelasi motiv.
“Pana in acest moment, marii producatori de vinuri nu s-au uitat foarte atent la piata, lucru care se va schimba. In acelasi timp apar producatorii noi, care insa sunt tot de nisa. Ei nu vor avea un impact foarte mare, care sa zguduie pozitiile marilor jucatori de pe piata”, a spus Basil Zarnoveanu.
Daca in trecut, strainii isi puteau marca cu usurinta Romania pe harta investitiilor in plantatii de vita de vie, lucrurile stau diferit in prezent.
Principalul nostru atu era reprezentat de pretul redus al unui hectar de vita de vie. Insa nu pretul pune probleme in prezent celor care doresc sa investeasca in vin.
“In UE de zece ani de zile exista un embargou la plantatia de vita de vie. Nu poti sa plantezi nimic nou decat in sistemul drepturilor de plantatie existente, care nu se pot mari”, a explicat Basil Zarnoveanu.
Intrand in UE, Romania trebuie sa faca si ea un registru al plantatiilor viticole in care sa fie cuprinse suprafetele existente. Pe baza acestor suprafete se dau drepturile de plantare, care pot fi vandute, insa in afara carora nu se poate cultiva nimic in plus.