Poate că nu întâmplător suntem țara unde recent numitul ministru de finanțe ne îndeamnă să cumpărăm usturoiul unei bătrâne dintr-o oarecare piață. A făcut deliciul presei și nu numai articolul cu pricina. E un soi de idealism specific vârstei, ceea ce nu e neapărat de blamat, în cazul autoarei acelor rânduri. Care ne îndeamnă să ne facem datoria de contribuabil în mod onest, la timp și exact. Ceea ce e iarăși un îndemn de bun simț la care majoritatea concetățenilor printre care se numără și subsemnatul subscriem.
Numai că tocmai pentru că înțelegem să ne îndeplinim calitatea de contribuabil avem mici probleme de asimilare a unor evenimente care însoțesc cotidianul fiecăruia dintre noi. Bunăoară, în afară de usturoiul cu pricina, la stația de metrou Piața Sudului o întreagă forță de vânzare cu o culoare mai incertă realizează o promovare agresivă de tipul „cinci banane la doi lei” supravegheată atent de doi sectoriști dotați cu agente și pixuri. Și asta se întâmplă zilnic. Din același ciclu pot recita „avem țigări, avem țigări” sau „șervețele trei pachete la un leu” aici fiind vorba de o forță de vânzare în mișcare, care cutreieră trenuri, tramvaie, etc.
Anticipez reacția unei părți a cititorilor: nu aici e marea contrabandă. Ce am încercat să subliniez a fost că poate ministrul de finanțe ar trebui să țină ambii ochi deschiși când trece prin piață pentru a vedea astfel tot, nu numai usturoiul.
Că am adus vorba de piață. Avem și o piață financiară în România supravegheată atât de bine de către o autoritate onest remunerată că baza de date care conține informațiile legate de răspunderea civilă auto obligatorie nu funcționează de câteva zile… Probabil e o contrareacție la propunerea de diminuare a salariilor conducerii „autorității”.
Ar mai fi destule dileme din calitatea de contribuabil și susținător al economiei usturoiului: cine va plăti pensia generației de mijloc atâta vreme cât piramida vârstelor în România este un romb? De ce contribuabilul trebuie să dețină la purtător medicamente când se internează în spital? De ce creșterea macro e numai în raportările statistice, iar românul obișnuit nu o simte? Și câte și mai câte…
Până atunci „mixul de măsuri” adoptat de autorități în anul precedent și care a condus la creșterea P.I.B. se pare că va genera același rezultat și în 2014. Trăiască condițiile meteo care susțin agricultura vreau să zic! Sunt premise să avem o recoltă bună de usturoi. De care chiar e nevoie, nu de alta dar e an electoral și da, ați ghicit, politicianul român e cel mai mare consumator. Vorba aceea „nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”.
Prof. Dr. Eduard Dinu – A.S.E. București
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.