Dilemele premierului Isarescu

Din momentul in care a acceptat postul de prim-ministru, Mugur Isarescu a fost pus in fata unor dileme care, cu siguranta, nu i-au oferit pana acum o transare. Mai ales in conditiile in care Mugur Isarescu are acum de gestionat o criza in care este, vrand-nevrand, administrator. aefia tehnocrata a unui guvern pe ultima suta de metri a mandatului, care presupune si campania electorala pe care nu si-o refuza nici un politician presupune o hotarare indarjita pentru prioritatile pe care si le-a asumat intregul Cabinet. Daca ne amintim de declaratiile politicienilor de la Putere in momentul formarii Guvernului Isarescu, angajamentele pe care si le-au asumat atunci, ele nu prevesteau nicicum actuala criza care sta sa destrame coalitia. Probabil ca nici dl. Isarescu nu si-a imaginat atunci ca alianta de guvernare ar sta sub semnul intrebarii dupa doar doua luni – inainte sa fie adoptat bugetul pe acest an si chiar in clipa cand incepeau negocierile de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Poate ca nici cel mai pesimist scenariu nu ar fi putut ghici ca euforia post-Helsinki se va fi incheiat deja in cateva saptamani, iar declaratiile potrivit carora anul 2000 inseamna responsabilizarea clasei politice vor fi perimate inainte ca spectacolul electoral sa fie oficializat de campanie. In cazul in care se va destrama intr-adevar coalitia guvernamentala, ce va face Mugur Isarescu? Va continua sa fie premierul unui Guvern minoritar in Parlament? Atunci cand a pornit la drum alaturi de aceasta alianta, Isarescu a spus ca are de gestionat strategia pe termen mediu pentru integrarea in UE, de adoptat bugetul si de pregatit alegerile din acest an. Politicienii din alianta, impreuna cu presedintele Constantinescu, l-au prezentat pe Isarescu drept garant al negocierilor cu Uniunea Europeana si institutiile financiare internationale, adica Banca Mondiala si FMI. ai au mai spus ca Isarescu este persoana care ne poate reprezenta cel mai bine in relatia cu aceste foruri unde nu merge cu “pregatirea temelor” in stil dambovitean. In plus, s-a mai spus ca aceasta guvernare va pune in sfarsit bazele dezvoltarii economice. Daca ar fi sa se incheie acum coabitarea CDR-USD-UDMR, ce anume se va putea considera ca a continut mandatul sau de premier? Bugetul de stat, aflat acum la Parlament, probabil ca va trece fara probleme, chiar daca PD se va retrage sau va fi retras de la guvernare. ai asta pentru ca partidul condus de Petre Roman a anuntat ca il va vota, dar si pentru ca Opozitia, in afara de faptul ca il va critica, nu i se va opune. Strategia de aderare la UE, oricum ar fi, nu se va izbi in Parlament de voturi impotriva. Nu prea da bine la imaginea niciunui partid care declara ca avem nevoie ca de aer sa intram in familia buna a UE sa i se opuna planului care contine premisele integrarii. Dar, indiferent de numarul de puncte pe care si le-ar putea bifa un premier la capitolul realizari si neimpliniri ale mandatului, Mugur Isarescu nu se poate tine departe de actuala criza. Oricat ar incerca dl. Isarescu sa faca distinctie intre statutul sau de tehnocrat si rolul sau de sef al Executivului, politicienii il atrag in aceasta disputa. Inca din prima clipa, PD i-a cerut lui Isarescu sa-l demita pe Babiuc. Au urmat apoi solicitarile PN?CD si ale PNL, care i-au sugerat sa intervina – ba pentru a se pronunta in privinta lui Frunzaverde, ba pentru a media conflictul. ai presedintele Constantinescu i-a cerut lui Isarescu sa-i convoace pe liderii coalitiei si sa transeze rapid criza. Desi premierul le-a cerut liderilor sa defineasca rolul unui tehnocrat in fruntea Guvernului politic (care functioneaza si pe principiul algoritmului), acestia nu s-au grabit sa stabileasca termenii tehnici ai colaborarii Isarescu-alianta de partide. ai, probabil, nici nu o vor face de vreme ce se gandesc numai la cat capital electoral s-ar epuiza daca s-ar micsora cercul responsabililor. Constitutia ii defineste prerogativele unui sef de Guvern, iar Mugur Isarescu a spus foarte clar ca in chestiunea Babiuc numai liderilor coalitiei le apartine decizia. Dar, politicieni cum sunt, acestia nu au epuizat subiectul (care pare sa nu fi fost miza reala a conflictului) si au mai trecut o data pe la Palatul Victoria, dar in niciun caz pentru a rezolva criza, ci pentru a o acutiza. Isarescu trebuia sa-l revoce pe Babiuc si sa-l numeasca pe Frunzaverde, asa cum i-a cerut PD? Asta ar fi insemnat ca s-ar fi folosit de instrumente pe care i le-a pus la indemana Constitutia. Daca ar fi uzat de ele, i-ar fi multumit doar pe unii dintre ei si, oricum, ar fi fost un gest tardiv, in conditiile in care PD spunea in momentul respectiv ca ia in calcul iesirea de la guvernare. Nu ar fi insemnat un gest politic din partea unui tehnocrat? Cata vreme PNL, in primul rand, si PN?CD au conditionat schimbarea lui Babiuc de protocolul votarii unor legi, nu inseamna ca partenerii PD vor sa ajunga in alta parte decat la schimbarea ministrului Apararii? Cum anume ar putea actiona Isarescu in acest conflict fara sa fie considerat partizan? Dar, mai ales, cum se poate tine departe de orgoliile personale de partid sau de interesele politice pre sau postelectorale? Acum, Isarescu este inaintea unei a doua intalniri a liderilor. Dar, cum nici PD, nici PNL nu dau semne ca ar dori ca problema sa fie rezolvata, ce va face Isarescu? Le va cere sa delimiteze problemele politice ale guvernarii, scandalurile si orgoliile de prioritatile pe care l-au determinat sa si le asume alaturi de ei in decembrie? Sau se va lasa sa fie desemnat personaj intr-o poveste care nu se va fi incheiat nici dupa alegeri? Poate ca este momentul ca, daca politicienii nu aleg pana unde merg cu scandalurile, Isarescu sa le puna in ecuatie termenii exacti si conditiile in care colaboreaza cu un Cabinet prea politic pentru prioritatile unei guvernari responsabile.