Deoarece in Romania a “consuma politica” continua sa ramana un sport national de mare interes, cred ca nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca in ultimul an cel mai folosit cuvant privind Partidul Social Democrat a fost “schimbarea”. De asemenea, cred ca polisemantismul acestui cuvant continua sa fie imbogatit. Previziunile legate de Partidul Social Democrat oscileaza dramatic de la divizare sau, mai spectaculos, autodesfiintare pana la abordari mai realiste privind modificarea mesajului, in sens european, apropierea de societate prin politici publice moderne, social-democrate, promovate de oameni noi, mult mai performanti. In mod evident schimbarea a devenit principalul cuvant-mandat, concept orientativ si prilej de dublu limbaj atunci cand ne referim la Partidul Social Democrat. Dupa Congresul PSD din aprilie 2005, reforma si schimbarea au dobandit valente institutionale, iar dezbaterile uneori polemice si tensionate s-au desfasurat in fata opiniei publice. Conducerea aleasa la Congres a fost astfel nominalizata incat actul unilateral de vointa al conducatorului de partid sa devina imposibil, iar decizia prin dictat sa fie inlocuita cu deliberarea si votul direct. Este sensul normal de functionare a unui partid democratic cu complicatiile inerente privind viteza si forta deciziei. Organizatiile locale si-au redobandit autoritatea, la centru se decide prin vot. Dar ce altceva mai este legat de cuvantul schimbare?
Schimbarea ca element constitutiv al reformei politice. In Romania, clasa politica a pierdut competitia cu dinamica generala a societatii. Si cred ca aceasta concluzie este inevitabila. Cei care au marcat progresele Romaniei in ultimii ani in economie, cultura sau finante, sunt oamenii dinamici, puternici si corecti cu capacitati profesionale la standarde occidentale si care au actionat aplicand proiecte moderne pe baza unor mecanisme sanatoase.
Din pacate, in politica nu ai nevoie de diploma. Intr-o tara in care populismul si naturaletea nenuantata devin, treptat, criterii de promovare publica incepem sa avem o problema.
In mod evident si PSD a fost si este confruntat cu o astfel de dilema. De multe ori politicile economice promovate de social-democratie nu au respectat complet catehismul stangii pentru ca interesul national impunea, in momente specifice, alt gen de solutii. Suprapunerea guvern/conducere de partid nu a fost o solutie extrem de fericita, dar principiul controlului reciproc intre guvern si politic, in cadrul aceluiasi partid, continua sa ramana un deziderat.
Schimbarea oamenilor si a mesajului. Treptat “aducerea unor oameni noi” si absolutizarea reperelor morale au devenit standarde obligatorii pentru partide, dar mai ales pentru PSD. Este evident ca acest concept a fost insusit de societatea romaneasca si oricat de interesati politic au fost initiatorii manifestului”clasa politica este corupta si rau intentionata” ideea a prins. Modernizarea PSD are amplitudinea si viteza unui proces politic normal in interiorul unui partid foarte mare, care a condus Romania timp de 10 ani dupa 1990. Un partid are o dinamica proprie si o responsabilitate speciala in legatura cu principiile asumate si purtatorii sai de mesaj, iar judecatorul suprem este electoratul. In orice caz, nu fugaritul oamenilor prin partid ar fi solutia, ci o atitudine consecventa si sincera, promovata de politicieni cu reflexe democratice, atat pentru responsabilizarea celor care reprezinta partidul, dar si pentru intarirea mecanismelor interne. Este interesant de observat ca opiniile par a fi mai conturate cand se vorbeste de oamenii care trebuie sa plece decat atunci cand ne referim la tipologia “celui care trebuie sa vina”. Dezbaterile sunt foarte complicate. Daca reperele moral-etice privindu-i pe politicieni devin tot mai clare si necesare, nu tot atat de evident este criteriul pe baza caruia isi aleg partidele reprezentantii. Este bine sa fim reprezentati de oameni vanitosi care sa stie sa raspunda agresiv si suficient celor aflati pe pozitii politice opuse si sa nu o ia la sanatoasa cand sunt atacati public? Avem oare o problema daca la guvernare acesti politicieni nu sunt eficienti sau chiar periculosi pentru functionarea statului de drept? Din perspectiva PSD, prioritatea absoluta este reprezentata de construirea noii generatii de politicieni, care pana in 2008 sa reprezinte social-democratia.
Schimbarea in scopul clarificarii ideologice. In acest moment, PSD este singurul partid de stanga din Romania, iar consecventa cu care apara si promoveaza acest principiu va reprezenta o tema extrem de importanta. Este obligatoriu pentru PSD ca directiile sale majore de actiune politica sa se inscrie in zona social-democratiei moderne, iar aceasta politica sa fie inteleasa de societatea romaneasca.
De altfel, delimitarile doctrinare sunt foarte putin importante, in acest moment. Perceptia publica si capacitatea cetatenilor Romaniei de a-si regasi asteptarile la un partid sau altul reprezinta prioritati mult mai stringente. Chiar daca in trecut, la guvernare, PSD a aplicat si masuri social-liberale, fundamentul politicilor sale publice va continua sa fie strans legat de cetatean, de protectia persoanei, a drepturilor si libertatilor sale fundamentale. In acest moment PSD are capacitatea de a continua reforma si schimbarea in bine a Romaniei, dar trebuie sa dovedeasca acest lucru. Nu este nimic anormal daca asteptarile publice sunt intai suspicioase si ulterior ofertante. Increderea se castiga greu si se pierde foarte usor.
* Cristian Diaconescu este senator, purtator de cuvant al PSD
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.