O știți p-aia cu schimbul cultural? Idee era să vedem cum o fac și alții… oricâte muzee ar vedea, la oricâte simpozioane s-ar duce și indiferent cât bullshit ar trebui să suporte o delegație străină într-o țară oarecare, finalul îi prinde pe medici, economiști sau (Doamne! Ai milă!) studenți și elevi într-un….?… ați ghicit! Club!

Că se numește Grand Ballroom și e de fapt în același hotel cu alte activități, că e o discotecă mai răsărită sau un club cu muzică live, conceptul e același: putem să vorbim mult și bine, dacă nu ne îmbătăm împreună. Dansul și sexul sunt opționale. Cum vede DJ-ul diferitele popoare? Ca pe niște copii pierduți care trebuie integrați cât mai repede. Greșeala mea cea mai frecventă atunci când aveam 19-20 de ani: să le pun muzică “de la ei”. Majoritatea vor altceva, că de-aia au mers două ore cu avionul! Vor altă muzică, altă băutură, altă limbă care pare exotică oricât de apropiată ar fi și alți parteneri de sex, dar asta nu e decât parțial treaba DJ-ului. Să vedeeeeem…. Francezii erau foarte încântați de prețuri. Le-a mai trecut acum, dar în anii 90 întrebau cu neîncredere la bar: “E prețul pe pahar?” și primeau răspunsul care declanșa nebunia: “Nu! Pe sticlă”. Cu cât francezii erau mai tineri, cu atât comandau mai multe sticle de șampanie. Uneori muzica mea zguduia și 10 sticle la o masă de 6 persoane… Dacă francezii erau franțuzoaice mici (gen 18-19 ani, dintr-o trupă de teatru) ele treceau dintr-o fază super simpatică în care vorbeau o engleză cu accent, la faza neașteptată în care vomitau pe mocheta localului. Nu e, desigur, o regulă. Unele reușeau să ajungă până la toaleta. Totuși, dintre petrecăreți cred că tot francezii îmi plac cel mai mult. După ce au trecut de 25 de ani femeile au un erotism fabulos chiar și atunci când nu sunt rupte din soare, iar bărbații știu să poarte haine simple cu o lejeritate care face eticheta să pară o tâmpenie. Nu că n-ar fi. Ce mai au francezii față de noi? Majoritatea știu numele trupei preferate și minimum 10 titluri de melodii. Față de ai noștri care-ți povestesc videoclipul… e un mare pas înainte. Mai greu de acceptat e că au o slăbiciune pentru muzica arăbească. Dar Faudel nu e manea… La fel de încântați de prețurile la alcool erau și nordicii. În unele cazuri erau fericiți că puteau să ia mai mult de 100 ml de tărie. Ca și francezii, nordicii știu ce vor să asculte, dar… pe genuri. Vor o jumătate de oră de rock, de exemplu… sau o oră de trance. Oameni serioși. Data viitoare vorbim despre nemți.
Subiecte #Culture Clubbing#Dans#discoteci