Dupa sase decenii, publicam amintirile inedite ale colonelului Serban Negulescu care, la data de 23 august 1944, era comandantul Batalionului de Garda Regala de la Sinaia. Amintirile de fata au fost asternute pe hartie la 12 iulie 1973 la cererea Centrului de studii si cercetari militare din Bucuresti si constituie un document de o exceptionala valoare istorica privind evenimentele care au schimbat fagasul istoriei romanesti in vara anului 1944.
Colonelul Serban Negulescu s-a nascut in anul 1897 la Ploiesti si provenea dintr-o familie de intelectuali. Tatal sau, avocat celebru la Ploiesti, avea si un barou avocatial. Fratii erau profesori universitari: Alexandru Negulescu a fost directorul Institutului de Drept Administrativ, pe care chiar el l-a infiintat, iar Gheorghe Negulescu, profesor de drept constitutional, consilier al ministrului Titulescu, pentru ca apoi sa-si continue activitatea ca judecator la Curtea Internationala de la Haga. Serban Negulescu a absolvit Liceul Militar, apoi a urmat scoala de ofiteri si si-a completat studiile in Franta. Ca tanar militar, a participat la razboiul din 1912-1913 si apoi la primul razboi mondial. Dupa putin timp, a devenit ofiter in Garda Regala de unde, cativa ani mai tarziu, a fost transferat la Cernauti, ca profesor la Liceul Militar, unde a lucrat pana in 1939. Revenind la Bucuresti, este profesor la Scoala Superioara de Ofiteri, pentru ca de aici sa revina la Palatul Regal, fiind numit Comandantul Garzii Regale din anul 1940 si pana in 1945, cand a fost pensionat. In paginile ce urmeaza, publicam fragmente din amintirile colonelului Serban Negulescu (1897-1978) de o valoare documentar-istorica deosebita pentru momentul 23 august 1944. (dr. Gheorghe I. Bodea)
Am pus pe hartie o perioada din cariera mea de ostas, care cuprinde sfarsitul lunii iunie 1944 si pana catre 9 ianuarie 1945. In aceasta perioada de timp am comandat batalionul de garda regala… Am relatat evenimentele de care imi reamintesc, nu am adaugat nimic si nici nu am taiat din ele. Sunt probabil fapte si date pe care nu
le-am spus, care mi-au scapat. Trebuie tinut, insa, seama ca de la acele evenimente pe care le astern astazi pe hartie au trecut 29 de ani, iar eu am implinit varsta de 76 de ani si jumatate.
28 iunie 1944 – 23 august 1944
In luna iunie 1944 ma aflam in orasul Orastie, unde comandam cu gradul de colonel plin Scoala de subofiteri de rezerva nr. 5, care in cursul lunii aprilie a aceluiasi an fusese mutata de la Galati. Catre sfarsitul lunii (nu-mi amintesc ziua), am primit un ordin prin care mi se facea cunoscuta mutarea mea, in interes de serviciu, la comanda batalionului de garda regala. Am plecat la Sinaia dupa doua zile… Stiam din ziare ca regele se afla in acea localitate si mai stiam ca comandantul batalionului de garda trebuie sa insoteasca pe rege in toate deplasarile sale.
La Sinaia am luat legatura telefonica cu seful casei militare, care la acea data era generalul colonel Sanatescu Constantin. Generalul Sanatescu era in Bucuresti. Conform statutului casei regale, seful casei militare era seful direct al batalionului de garda si avea sub ordinele sale si pe toti aghiotantii regali. Urma deci sa ma prezint acestui ofiter general inainte de a prelua comanda oficiala a noii mele unitati. Dupa 24 de ore m-am prezentat generalului Sanatescu si in aceeasi zi a dat si ordinul de zi de luare in primire a comenzii batalionului de garda regala. Dupa doua zile, generalul Sanatescu m-a prezentat regelui la Sinaia. Am fost retinuti la dejun de suveran.
Batalionul de garda avea urmatoarea organizare si deplasare:
a) O companie (compania I) cu resedinta in Calea Victoriei, in curtea fostului palat regal (in spate), cu sarcina de a pazi palatul si pe membrii familiei regale. In cazarma companiei I se afla si punctul de comanda oficial al comandantului de batalion, cu toate serviciile anexe.
b) Doua companii la Ghencea: una de armament greu si una de depozit.
c) Trei companii la Sinaia, instalate in cladiri diferite: o companie (compania II), zisa de garda, era instalata in fostele grajduri ale printului mostenitor (de pe timpul lui Carol I) amenajate in cazarma. O companie (compania III) instalata in cladiri noi, in imediata apropiere a palatului Foisor. O companie (compania IV) intre Sinaia si comuna Poiana Tapului, instalata in baraci speciale. Aceasta companie era o companie de cadre, ea avand sarcina sa instruiasca recrutii, care ulterior (cand erau complet instruiti) erau varsati la celelalte companii ale batalionului. Compania zisa de garda, despre care am vorbit mai sus, asigura paza tuturor palatelor din Sinaia: Peles, Pelisor, Foisor. Dupa 6 luni sau un an, aceasta companie era schimbata prin compania cazata langa palatul Foisor. Deci se facea o rotatie intre aceste unitati pentru asigurarea pazei palatelor din Sinaia (un pluton la domeniul regal Savarsin care asigura paza palatului ce se afla pe acel domeniu).
In concluzie: batalionul de garda asigura paza resedintelor regale, a regelui si a reginei. Comandantul batalionului de garda organiza aceasta paza dupa cum credea el de cuviinta, fiind singurul responsabil. La paza persoanelor regale mai colabora si un comisar-sef si doi agenti din “Siguranta Generala” a statului. Siguranta statului mai avea un reprezentant la palat in persoana unui functionar superior. Cand am preluat comanda batalionului, acest functionar era Paul Dobrescu.
Conform statutului casei regale, comandantul batalionului insotea pe rege in toate deplasarile sale. Cand deplasarea avea loc cu masina, comandantul batalionului lua loc in prima masina de escorta, langa sofer. In spate era plutonierul major Bala, din batalionul de garda si comisarul-sef de la Siguranta.
Existau trei masini de escorta. De obicei, o singura masina escorta pe rege, doua escortau numai cand deplasarea avea loc noaptea. A treia masina escorta pe regina cand se deplasa singura. Cand deplasarea avea loc cu trenul, atunci paza era asigurata de mai multi ostasi si ofiterii din batalion. Cand deplasarea avea loc cu avionul, paza se realiza de plutonierul major Bala si comandantul batalionului.
In concluzie: organizarea pazei membrilor familiei regale si a resedintelor lor revenea exclusiv comandantului batalionului de garda. Seful direct fata de care raspundea atat din punctul de vedere al pazei, cat si al pregatirii profesionale a ofiterilor, subofiterilor si a ostasilor din batalion era seful casei militare.
Aghiotantii regali nu aveau nici un drept dupa statut asupra batalionului de garda si a comandantului sau, si nici un alt demnitar al curtii regale.
La data cand am preluat comanda batalionului, aghiotantii regali, in ordinea vechimii, erau urmatorii:
1. Colonel Robert Bossi, ofiter de artilerie antiaeriana;
2. Colonel Emilian Ionescu, ofiter de tancuri si ofiter brevetat de stat major
3. Capitan comandor de marina Gherghel Arpa??d.
…Mi-am inceput serviciul avand punctul de comanda la Sinaia, deoarece in acel anotimp regele si regina isi luasera resedinta de vara in acea localitate… La Sinaia, aghiotantii regali faceau serviciul cate o saptamana intreaga, la sfarsitul careia urma altul. La Bucuresti, serviciul dura numai 24 de ore… Colonelul Ionescu Emilian, deindata ce am intrat in serviciu, mi-a atras atentia asupra urmatorului punct privind paza: “Regele nu-i inghite pe nemti, nici pe Antonescu, si nici noi. S-ar putea intampla, si acest lucru trebuie luat in consideratie, ca nemtii intr-o buna zi sau noapte sa faca o incursiune cu tanchete usoare asupra Foisorului si sa-l faca pe rege prizonier. Am adus la Sinaia trei tancuri usoare (un pluton); inglobeaza-le in dispozitivul de paza si fii atent”.
Zis si facut.
Zilele se scurgeau linistite, fiecare indeplinindu-si sarcinile ce-i reveneau. Ofiterii companiilor din Sinaia erau disciplinati, muncitori si buni profesionisti. Dupa circa 10-12 zile de la preluarea comenzii, regele si regina s-au deplasat cu avionul la domeniul Savarsin, unde au stat 10 zile. I-am insotit in aceasta deplasare…
Catre sfarsitul lunii iulie 1944 sau in primele zile ale lunii august 1944, catre orele 21, am primit un telefon la locuinta mea, din partea aghiotantului de serviciu (cred ca era Gherghel a??rpa??d), prin care ma prevenea ca la orele 24 regele se va deplasa (nu a spus unde) si sa fiu gata pentru “escorta”. Am luat imediat masurile necesare, hotarand ca “escorta” sa se faca cu doua masini, fiind noapte.
La ora 23.30 eram cu totii in masini, in dreptul corpului de garda. In prima masina, langa conducator, eram eu. In spate, plutonier major Bala si comisarul-sef. In a doua masina, restul escortei. Pentru echilibrarea masinilor nu se luau mai mult de 4 persoane in fiecare masina, cifra in care era inclus si soferul. La ora indicata, masina regelui a trecut pe langa noi si imediat ne-am incolonat. Am luat directia Bucuresti.
Contrar obiceiului, mergeam extrem de incet (40 de kilometri la ora), ceea ce ne mira pe toti. Regele conducea de regula in medie cu 90 de kilometri la ora, si acuma de ce asa de incet? Am mers asa pana la Snagov, unde masina regelui virand spre stanga s-a angajat pe aleea principala. Atunci ne-am dat seama ca mergem la locuinta lui Ion Antonescu.
Dupa circa 200 de metri, masina regelui a stopat. Regele a coborat din masina impreuna cu aghiotantul regal, cu Ioanitiu si cu Ion Mocioni Starcea (nu sunt sigur de acesta din urma). Regele a fumat si a stat de vorba cu cei din jurul sau. Dupa o jumatate de ora am pornit mai departe, intrand in curtea resedintei lui Antonescu. Masina regelui a stopat in fata peronului de la intrare, unde nu a fost intampinat de Antonescu, ci de un personal inferior. Au intrat cu totii in vila. Noi am ramas afara. Era, cred, ora 6.
Aceasta vizita (aranjata din timp) a fost asa de matinala deoarece catre orele 9 Antonescu si suita sa si-au luat zborul pentru ultima intrevedere ce urma sa aiba loc in Germania, intre Hitler si Maresal. Dupa putin timp, au venit de la Bucuresti col. Davidescu Radu, seful de cabinet al lui Antonescu, si cativa aghiotanti.
Dupa aproximativ doua ore, au aparut pe peronul vilei regele Antonescu si suitele. Antonescu a salutat pe rege, s-a suit in masina. Urmat de intreaga sa suita si escorta, a pornit spre Bucuresti. Regele si ai sai au ramas pe peronul de la intrare. Dupa cateva minute ni
s-a facut semnul de plecare. Cu masina regala in frunte, am pornit si noi spre Bucuresti. Viteza – peste 100 de kilometri pe ora. Dupa 3-4 km, am ajuns convoiul lui Antonescu si l-am depasit. Ne-am oprit la mosia regala Manastirea, de la Dunare. Aici a urmat o partida de 2 zile de vanatoare de rate, dupa care ne-am reintors la Sinaia. Viata normala pana in seara zilei de 23 august 1944.”