John Paget     

Transilvania

Editura Casa Cărții de Știință

Traducere – Teodora Cucuiet, îngrijire ediție și note – Vasile  Lechințan.

A fost și va rămâne fascinantă experiența de a te examina, cu o obiectivitate neimplicată emoțional, în oglinda pe care altcineva ți-o întinde în fața propriului tău chip. Privindu-ne cu ochii altora, facem cuvenitul exercițiu de imparțialitate, devenind, vrând-nevrând, conștienți de calitățile și defectele noastre. O asemenea experiență trăiește cititorul care parcurge paginile volumului Transilvania de John Paget, tipărit la editura clujeană Casa Cărții de Știință.

Apărut în cadrul colecției Biblioteca valorilor transilvane, coordonată de acad. Ioan Aurel Pop, volumul oferă o mărturie asupra felului cum era văzută Transilvania de un occidental la mijlocul secolului al XIX – lea. Totul începe cu o poveste de dragoste… Autorul, John Paget, o cunoaște pe văduva baronului Bánffy în timpul șederii în Italia. Cei doi să căsătoresc și încep să cutreiere în lung și în lat Europa, zăbovind îndelung pe teritoriul Transilvaniei. Englezul se îndrăgostește de aceste meleaguri, scrie o lucrare amplă cu impresiile sale de călătorie, apoi se mută definitiv aici și moare la Câmpia Turzii, fiind înmormântat în Cimitirul Central din Cluj-Napoca.

Regiunea Transilvaniei era destul de puțin cunoscută occidentalilor în acea vreme, fiind numită de Paget „o țărișoară ciudată”, „o țară la marginea extremă a civilizației europene”. Călătoria începe cu traversarea Tisei pe la Seghedin pentru a ajunge la Timișoara. În Banat, Paget remarcă de la bun început diversitatea etnică a zonei, „rasele”, cum le numește el, trăind în sate separate. În așezările cu populație mixtă, în care conviețuiau două-trei etnii, scriitorul observă că diferențele lingvistice sunt puternice, încât nici măcar vecinii nu reușeau să se înțeleagă între ei.

Călătoria continuă la Sarmizegetusa, fapt care îi prilejuiește evocarea războaielor daco-romane, atât din punct de vedere strict istoric, cât și din cel al legendelor născute de-a lungul secolelor în legătură cu anumite evenimente sau personalități. Paget consideră că aspectul țăranilor români din zonele vizitate de el este foarte asemănător cu cel al dacilor antici, fiind de părere că în figurile dacilor de pe Columna lui Traian se pot recunoaște trăsăturile românilor din Transilvania.

În acest context, autorul abordează și problema evoluției limbii române, fiind marcat profund de asemănarea cu limba latină și dând chiar câteva exemple în acest sens. Bun cunoscător al limbii italiene, remarcă similitudinile cu româna și povestește că adesea, atunci când nu reușea să răspundă întrebărilor localnicilor, apela la… italiană care, cu mici schimbări de pronunție, devenea română. Faptul că etimologia cuvântului român pornește de la numele orașului Roma, precum și faptul că acest nume a fost păstrat de-a lungul secolelor, în pofida multitudinii hoardelor barbare care au trecut peste teritoriul transilvan, sugerează, în opinia sa, mândria cu care poporul român își revendică legătura cu Imperiul Roman.

Continuându-și călătoria, John Paget ajunge la Cluj, fosta capitală a Transilvaniei, de care este absolut fermecat, considerându-l cel mai bine construit din Ungaria și Transilvania, cu excepția marilor orașe cu populație majoritar germană. Înalta societate clujeană îl încântă, dar nu pleacă de aici fără a observa tensiunile existente între maghiari, pe de o parte, și români, austrieci, germani pe de alta.

Veritabil documentar socio-economic, volumul realizează și o amplă descriere a industriei epocii, cu accent pe exploatările miniere din domeniul aurului, argintului, al sării, plumbului și cuprului. Sunt menționate cu detalii surprinzătoare modalitățile de extracție și prelucrare, echipamentele și tehnologiile necesare acestui proces, ca și calitățile native ale minerilor localnici.

Cartea lui John Paget, intitulată în original „Hungary and Transylvania – with Remarks on Their Condition, Social, Political and Economical”, a apărut în 1850 în două volume, primul referindu-se la Ungaria, cel de al doilea  – la Transilvania. Editura  Casa Cărții de Știință și-a anunțat intenția de a traduce și publica și primul volum, oferind astfel o imagine de ansamblu, obiectiv documentară, dar și cu reale virtuți literare, asupra unei perioade și asupra unui teritoriu asupra cărora istoricii își continuă disputele.