Mai multi analisti au evocat in ultimul timp un posibil aranjament al Romaniei cu FMI ca o modalitate de a face fata efectelor negative ale crizei economice mondiale. Sebastian Vladescu a sugerat chiar un volum al asistentei de circa 25 de miliarde de dolari, care sa fie accesat la nevoie de Romania.
Si eu cred ca este intelept sa avem centuri de siguranta avand in vedere trasaturi/ vulnerabilitati ale economiei noastre precum: deficite externe mari; dualitatea sistemului monetar cu multe credite denominate in euro si alte valute; presiunile mari pe bugetul public etc. Aceste vulnerabilitati fiind mai vizibile in conditiile crizei de lichiditati pe pietele internationale. Dar nu impartasesc teza ca un aranjament cu FMI este cuvantul de ordine in realizarea unor centuri de siguranta pentru balanta de plati externa si finantarea bugetului public. Cred ca este bine sa folosim la maximum posibilitatile oferite de apartenenta la Uniunea Europeana. Am in vedere posibilitatea de a putea beneficia de o linie de finantare de tip swap cu Banca Centrala Europeana (BCE), asa cum a facut deja Polonia, care sa suplimenteze, la nevoie, rezervele BNR. Si cu banca centrala a Elvetiei se poate realiza un astfel de aranjament avand in vedere ca exista in Romania numeroase credite libelate in franci elvetieni. Nu trebuie neglijata facilitatea existenta la nivelul Uniunii, de 25 miliarde de euro, care este destinata asistentei pentru tari ce pot avea dificultati cu balanta de plati. O alta posibilitate este recursul la fonduri suplimentare ale Bancii Europene de Investitii, care pot finanta lucrari de infrastructura, dezvoltarea IMM-urilor si chiar sprijini sectoare economice (in conditiile de relaxare, fie temporara, a regulilor privind ajutorul de stat). Autoritatile publice din Romania pot capitaliza si dorinta unor actionari importanti ai BERD (inclusiv Germania) ca aceasta institutie sa se implice, din nou, mai mult in Europa Centrala si de Rasarit in conditiile crizei de acum. Si tot in acelasi cadru de discutie poate fi plasata si relatia cu Banca Mondiala. Prin urmare, exista mai multe surse de atragere de asistenta financiara, care sa vizeze: a/ sprijinirea balantei de plati; b/ sa ajute bugetul public cu finantare la costuri rezonabile in raport cu costul creditului prevalent pe pietele internationale. Daca Polonia a obtinut o line de 10 miliarde euro de la BCE, nu vad de ce Romania nu ar putea obtine ceva comparabil. Una peste alta, linii de asistenta care sa insumeze in jur de 20 de miliarde euro pot fi obtinute. Subliniez, ar fi vorba de asistenta care sa nu implice bani de la FMI. Eu cred ca Comisia Europeana ar trebui sa practice un tip de “credit enhancement” (sprijinire a bonitatii) fata de noile state membre, care sa le faciliteze accesul la finantare in momente dificile. Eu cred ca solicitari adresate FMI din toate colturile lumii vor fi cu mult peste resursele pe care le poate mobiliza in acest moment aceasta organizatie. In plus, nevoile de finantare ale trezoreriei americane (peste 1.000 miliarde dolari), in special, ca si alte nevoi de imprumut ale unor tari mari vor crea un efect de evictiune (crowding out) major pe pietele creditului, ceea ce creste costul creditului. In aceste conditii este de preferat sa incercam sa diversificam sursele de finantare, sa nu ajungem intr-o situatie limita. Nici nu cred ca FMI ar pune la dispozitie Romaniei o linie de asistenta de 25 de miliarde de dolari. Ca sa nu mai amintesc de conditiile draconice atasate unei solicitari de o asemenea anvergura.- P.S. Ungaria a facut apel la un pachet de asistenta ce nu se rezuma numai la resurse de la FMI.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.