Dinel Staicu, unul dintre cele mai cunoscute personaje de pe piața de capital, se numără printre puținii “puternici” care au primit condamnări definitive și pedepse cu închisoare pentru fraudarea unei bănci, deși în ultimii 20 de ani au fost numeroase falimente răsunătoare de instituții financiare. Presa a scris tone de hârtie despre cei care au devalizat băncile, fie de stat, fie private, fie că erau președinți, fie că erau cei care au luat bani, dar cei condamnați la închisoare pot fi numărați pe degete. Staicu a fost condamnat pe 4 aprilie 2011 de Curtea de Apel București la 7 ani de închisoare cu executare pentru fraudarea Băncii Internaționale a Religiilor (BIR), prejudiciul creat băncii între 1999 și 2000 fiind estimat la 187 mld. lei vechi (circa 9,3 mil. euro la cursul de schimb de atunci), sentința fiind definitivă și irevocabilă. BIR a intrat în faliment în anul 2000. Instituția de credit a fost fondată de Ion Popescu, președintele BIR, condamnat și el alături de Staicu la 7 ani de închisoare, atrăgând bani din sursele cele mai exotice, de la fețe bisericești și culte religioase până la Federația Română de Fotbal. La toate evenimentele băncii erau prezente înalte fețe bisericești, iar Ion Popescu dădea de înțeles că ar fi avut binecuvântarea patriarhului Teoctist.
Dinel Staicu a fost condamnat luni la 7 ani de închisoare cu executare pentru fraudarea BIR. El nu a fost găsit de polițiști la adresa de domiciliu și nici la firmele la care este acționar pentru a fi reținut și încarcerat, fiind dat în urmărire națională.Ieri au apărut informații conform cărora Dinel Staicu ar fi făcut cerere la începutul acestui an să-și schimbe numele în Dinel Nițu, luând astfel numele de familie al soției sale, Lenuța Nițu.
Dinel Staicu a fost trimis în judecată în dosarul BIR în noiembrie 2006, alături de Ion Popescu, fostul președinte al băncii, Radian Răceală, directorul direcției de creditare a BIR, și de Viorica Duțu, șeful serviciului de creditare al băncii. Cei trei funcționari au fost acuzați de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, iar Dinel Staicu – pentru complicitate la abuz în serviciu.
Concret, cei trei funcționari sunt acuzați că au aprobat cesiuni de creanță în valoare de 106,7 miliarde de lei vechi și credite în valoare de 80,5 miliarde de lei vechi către 11 societăți controlate de Dinel Staicu, cu încălcarea principiului prudențialității bancare și a reglementărilor BNR.
“Este de precizat că, în termenul de grație pentru efectuarea plății creanțelor cesionate și înainte de expirarea termenului de un an prevăzut pentru utilizarea liniei de credit, inculpatul Staicu Dinel a utilizat integral sumele de bani împrumutate de la bancă fără a achita ratele scadente creanțelor cesionate, a dispus reorganizarea prin absorbție a societăților cesionare și respectiv le-a falimentat, a înstrăinat imobilele asupra cărora se constituiseră garanții, ceea ce a făcut ca executarea garanțiilor să devină inoperabilă”, au arătat procurorii DNA în rechizitoriul trimis instanței.
Potrivit rechizitoriului, Staicu a folosit o parte din banii obținuți de la BIR, respectiv circa 40 de miliarde de lei vechi pentru achiziția de acțiuni la SIF Oltenia prin intermediul unor societăți pe care le controla.
În 2000 acțiunile SIF Oltenia (SIF5) se tranzacționau pe Bursă la prețuri cuprinse între 0,03 lei și 0,05 lei, astfel că Dinel Staicu ar fi putut achiziționa în acea perioadă circa 100 de milioane de acțiuni, respectiv 17% din capitalul societății, potrivit calculelor ZF.
Dosarul în care Staicu este acuzat de fraudarea BIR a fost preluat în ianuarie 2006 de către procurorii Călin Nistor, actualul procuror-șef al DNA Pitești, și Mihaela Moraru Iorga, care au realizat cea mai mare parte a documentației până în noiembrie 2006, când l-au înaintat instanței, potrivit reprezentanților DNA.
A fost nevoie însă de trei ani și jumătate până ce prima instanță sesizată a dat o sentință în acest dosar. Pe 15 iunie 2010, Judecătoria Sectorului 4 i-a condamnat la 4 ani de închisoare cu executare pe Dinel Staicu și Ion Popescu și la 3 ani de închisoare cu suspendare pe ceilalți doi inculpați. DNA a declarat apel, iar pe 16 decembrie 2010, Tribunalul București a majorat pedepsele lui Staicu și Popescu la 12 ani de închisoare cu executare.
Cei doi inculpați au declarat recurs, iar pe 4 aprilie, Curtea de Apel București a hotărât ca aceștia să fie condamnați la 7 ani de închisoare cu executare.
Inculpatul Dinel Staicu, președinte timp de cinci ani la
SIF Oltenia
Acțiunile cumpărate în perioada 1999-2000 i-au permis lui Dinel Staicu să exercite o influență puternică asupra SIF Oltenia, una dintre cele mai bogate companii de pe Bursă, cu active de peste 350 mil. euro.
Staicu a intrat în conducerea SIF Oltenia în vara lui 2006, când l-a dat jos pe fostul președinte Vasile Șalapă, preluând funcțiile de președinte al Consiliului de Administrație și de director general. El a fost validat în funcție de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) cu doar câteva luni înainte de a fi pus sub acuzare în dosarul BIR.
În noiembrie 2007 Dinel Staicu a fost trimis în judecată într-un alt dosar privind fraudarea Transgaz Mediaș cu 260,8 miliarde de lei vechi (11,3 mil. euro) în perioada 2000-2001. După această nouă punere sub acuzare, CNVM a cerut Consiliului de Administrație al SIF Oltenia să convoace AGA și să consulte acționarii privind menținerea lui Staicu în funcția de președinte. AGA a fost convocată abia în 28 august 2008, când un alt acționar influent de la SIF-uri, Cătălin Chelu din Galați, a încercat să-l înlăture pe Staicu din conducerea SIF Oltenia, însă tentativa sa a eșuat, Dinel bucurându-se de sprijinul celorlalți membri ai CA. Chelu a fost arestat în noiembrie 2010 de către DNA pentru că ar fi încercat să-l mituiască pe secretarul de stat din Ministerul de Interne Valentin Fătuloiu.
La scurt timp după aceea, în decembrie 2010, Staicu și-a anunțat demisia din funcția de președinte al SIF Oltenia, imediat după ce Tribunalul București l-a condamnat la 12 ani de închisoare.
În ciuda scandalurilor care au marcat mandatul lui Staicu la SIF Oltenia, acțiunile SIF5 au fost în ultimii ani cele mai lichide de pe Bursă, înregistrând evoluții peste cele ale indicelui BET-FI, care urmărește evoluția tuturor SIF-urilor.
Povestea lui Dinel Staicu, fost milițian ajuns doctor în economie
Dinel Staicu a fost de-a lungul timpului un personaj foarte mediatizat, mai ales în perioada în care a fost patronul echipei de fotbal Universitatea Craiova.
Născut în 1956 în comuna Leu din județul Dolj, Dinel Staicu a intrat în afaceri la 14 ani, ca fotograf la nunți și botezuri, potrivit propriilor declarații. A urmat apoi cariera de milițian, după ce a absolvit cursurile Școlii de subofițeri de la Câmpina. În 1992 a revenit la afaceri, înființându-și mai multe firme, printre care și o discotecă în Craiova.
A dat lovitura vânzând o stație Peco cu 600.000 de dolari, după ce o cumpărase cu o sumă mult mai mică. El ar fi obținut acest preț, foarte mare pentru acea vreme, după ce ar fi tăiat alimentarea cu energie electrică a benzinăriilor din jur, având astfel un trafic extrem de ridicat, fapt care i-a determinat pe cumpărători să mărească prețul.
Este cunoscut pentru pasiunea pentru “Epoca de aur” și pentru că a construit un parc tematic și un muzeu în memoria lui Nicolae și Elena Ceaușescu. Parcul Republicii Socialiste România ocupă 200 de hectare pe malul râului Jiu, iar Muzeul Comunismului este situat în comuna Scornicești, locul de naștere al lui Nicolae Ceaușescu.
În anul 2000 a devenit doctor în economie, cu o disertație pe tema economiei subterane, iar în 2001 Parchetul a început urmărirea penală împotriva sa pentru o serie de infracțiuni economice.
Tot în 2002 a preluat clubul de fotbal Universitatea Craiova de la Gigi Nețoiu pentru circa 400.000 de dolari. Ca șef al Universității Craiova a fost aproape în permanență în război cu fanii, a rulat mai mulți antrenori și a ocupat chiar el poziția de director tehnic pentru scurt timp.
În 2005 Craiova a retrogradat în Divizia B pentru prima dată în istorie, iar Staicu i-a cedat echipa gratis lui Adrian Mititelu.
Scurtă istorie a
BIR
Banca Internațională a Religiilor a fost înființată în 1994. La constituirea capitalului au contribuit Mitropoliile Olteniei și Moldovei, Biserica Armenească, Cultul Penticostal, Muftiatul de la Constanța, Casa Regală din Arabia Saudită, S.N.C.F.R, și alte societăți românești. În cinci ani, banca a atras peste 300.000 de deponenti persoane fizice, sumele depuse de aceștia ridicându-se la finele lui 1999 la 2.236 miliarde de lei vechi (peste 100 mil. euro la acea vreme).
Sumele recuperate de creditorii BIR în urma falimentului reprezintă circa 41% din datoriile totale ale băncii.
Banca a intrat în faliment în anul 2000, iar printre cei care au susținut cel mai mult această măsură și au gestionat ulterior dosarul au fost Mihai Bogza, actualul președinte al Bancpost, care era în acel moment viceguvernator al BNR, și avocații Arin Stănescu, unul dintre cei mai cunoscuți practicieni în insolvență și care a fost administratorul judiciar al BIR, și Călin Zamfirescu (socrul actualului ministru al justiției, Cătălin Predoiu).