În urmă cu două zile, miercuri, 10 decembrie, Editura Litera a lansat volumele „Întoarcerea barbarilor” și „Vino în rochia ta simplă de stambă” de Mircea Dinescu. La eveniment a participat autorul, alături de Alex Ștefănescu.
Evenimentul – care a inclus și o degustare de vinuri „Vinul lui Dinescu”, din seria Poezie pe sticlă – poate fi considerat revenirea lui Mircea Dienscu pe prima scenă a poeziei după mulți ani.
Despre Mircea Dinescu, Alex Ștefănescu spune că este poetul pe care îl iubea și Marin Preda pentru că vedea în el, înainte de toate, „o ființă liberă“.
„Bântuit de talent, un extraordinar talent, cuvintele-șoc și metaforele percutante îi vin în cascadă, proaspete și nepăsătoare, cu încărcătură afectuoasă și cinică, brutal repezite și tandre, proletare și nobile, înscriindu-se laolaltă pe un traseu totuși bine determinat, spunând exact ce li s-a menit să spună, fără ezitări, fără ambiguități” – afirma și Lucian Raicu.
La rândul sau, Ilie Constantin susține că „Mircea Dinescu face parte din neamul fericit al celor născuți poeți și înfloriți prin instrucție. Tot ce atinge el, ca mitologicul rege Midas, devine poezie și aur.”
Mircea Dinescu (n. 1950) a publicat primul volum de versuri, Invocație nimănui, în 1970 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, 1971). În aprilie 1989, în urma unui interviu acordat ziarului Libération, scriitorul a fost arestat la domiciliu. Eliberat de mulțimile ieșite în stradă pe 22 decembrie 1989, Mircea Dinescu a fost cel care a anunțat primul revoluția în direct, la televizor. A fost publicat în traducere în Marea Britanie, Germania, Olanda, Franța, Suedia, Rusia, Serbia, Ungaria, Bulgaria. A primit numeroase premii naționale și internaționale, printre care premiul USR pentru poezie, Poetry International, Herder. Între 1990 și 1993 a fost președintele USR; a editat revistele de satiră politică Academia Cațavencu, Plai cu boi, Aspirina săracului, Cațavencii. A pus bazele unei fundații cu sediul în portul dunărean Cetate, unde sînt invitați artiști plastici, muzicieni și scriitori din toată lumea, în ideea învierii locului sub forma unui Port Cultural. În timp ce din versurile marilor poeți de la sfîrșitul secolului XX (Nichita Stănescu, Gellu Naum, Emil Brumaru), accentele realității dure lipsesc cu desăvârșire, poezia lui Mircea Dinescu reprezintă o radiografie brutal de exactă a vremurilor, manifestul unui poet-martor al Atlandidei comuniste ce s-a scufundat.
