Bagdadul arata, in muschi si arme, exact ca la televizor, cu cateva nuante: pericolul e palpabil, nu esti lasat sa faci imprudenta sa uiti asta, iar guvernul irakian chiar se ia in serios.
In casca si vesta antiglont, ministrul roman de externe s-a dus sambata sa faca afaceri in Irak. Curajos, Mircea Geoana a ajuns la Bagdad la 4 zile dupa transferul de putere catre irakieni, devenind astfel primul demnitar strain primit de noua conducere. Fie ea si provizorie. O miscare despre care sper ca va deveni traditie : Romania a sprintat in cursa pentru cucerirea pietei irakiene, facand unul dintre acele gesturi eficiente si cu timing perfect pe care orice guvern din lume trebuie sa aiba inspiratia sa le faca oricand i se iveste ocazia. Poate ca in spatele acestei vizite a fost si putin PR pentru omul politic Mircea Geoana, aflat intr-o situatie sensibila dupa alegerile locale si luptele intestine din PSD. Dar nici nu mai conteaza, daca ne gandim ce capital ar putea aduna Romania cu aceasta deplasare fulger a sefului diplomatiei romane la Bagdad, intr-un moment in care putini demnitari s-ar aventura in zona. A fost, cum spunea ministrul, o vizita cu valoare de simbol, dar si cu o incarcata agenda practica. Irakul, tara cu imense resurse de petrol, isi cauta acum drumul pe o harta neclara si cu multe indicatoare capcana. Stat mic, cu ambitii medii, dar cu experienta relevanta, Romania ar putea fi prietenul la nevoie se cunoaste pentru conducerea irakiana, inca debusolata si incepatoare in ale democratiei si economiei de piata.Din aceste puncte de vedere, noi am trecut acum 15 ani prin ce trec irakienii astazi. Daca ne jucam cartile bine si ii ajutam acum in detalii esentiale, ( cu care cei mai mari decat noi nu-si pierd vremea) s-ar putea sa ne facem un prieten pe viata. Pentru ca, dupa cum dadea de inteles noul ambasador american la Bagdad, John Negroponte, administratia Bush nu e extraordinar de incantata sa imparta prajiturele la toata lumea. Explicabil, daca ne gindim ca ea a dus tot greul (facand abstractie de motivatia intiala si de mijloacele folosite). Exista deja promisiuni de 33 de miliarde de dolari, de la Statele Unite si alti donatori, pentru reconstructia Irakului, dar, desigur, nimeni nu impiedica Romania sa concureze si sa participe la acest proces, spunea, luand distanta, Negroponte. Adica, baieti, va descurcati singurei si la nivel mai mic. Ceea ce o sa si facem, daca se confirma ce spuneau sambata seful diplomatiei romane si interlocutorii sai. Ministrul Mircea Geoana i-a dus premierului Iyad Allawi o lista cu companii romanesti specializate in diverse domenii – petrolier, energetic, infrastructura etc- care, daca li se da voie, ar putea prinde radacini adanci in solul mustind de petrol al Irakului.
In plus, premierul Allawi s-a aratat foarte interesat de experienta capatata de Romania, chiar asa, sontac-sontac, in reforma administratiei, privatizarii, formarea personalului diplomatic, in general, in tranzitia spre un stat stabil si democratic.Romania le poate da irakienilor ajutor acolo unde au nevoie, in cadrul unui schimb reciproc avantajos.
Noi si irakienii suntem prieteni vechi si, ca in orice relatie de acest tip, vom face si compromisuri. Asa ca, deocamdata, ii mai amanam cu datoria catre noi, care a ajuns la 2,5 miliarde de dolari. Fireste ca guvernul irakian ar prefera sa-l scutim de ea, asa cum au facut si altii care si-au permis.Romania nu poate, dar nici n-ar vrea sa ceara Irakului acesti bani pe care, in mod evident, nu-i are inca. Asa ca ar putea gasi variante alternativa de plata, care sa ne convina si noua, si lor : transformarea unei parti a datoriei in fonduri de investitii, participarea noastra in actionariat la o banca irakiana de investitii si de dezvoltare, folosirea unui procent din banii datorati pentru creditarea comertului in domeniul petrolier sau alte solutii care sa nu impovareze acum guvernul irakian, dar care sa nici nu ne produca pierderi.
N-as vrea sa-l laud prea mult pe ministrul roman de externe, dar chiar cred ca vizita lui la Bagdad a facut placere gazdelor. Zvonurile sunt ca irakienii nu au intentia sa ramana pe o politica si un comert unidirectionale. Ca nu vor sa piarda partenerii din vremurile de trista amintire, recte europenii, iar Romania e un co-echipier maleabil, cu pretentii putine si cu disponibilitate afectiva pe care irakienii se pot baza si care le poate reprezenta interesele acum la ONU, in timp la NATO si, ulterior, in UE.
Pe scurt, ofensiva romaneasca la Bagdad ne-ar putea ajuta sa castigam o batalie intr-un razboi dus de altii. Sa speram ca nu suntem prea mici pentru asta.
* Carmen Avram este jurnalist ProTV