De câteva săptămâni diplomați și oameni de afaceri străini au reluat tema corupției din România, un discurs care făcuse carieră în timpul guvernării Năstase, dar fusese o vreme abandonat.
În diferite formule, aceștia întorc pe toate fețele valențele corupției – din spitale, în relațiile economice dintre părți și chiar cele care ar însoți examenele în școli.
Situația neliniștitoare de la bacalaureatul din acest an este citită de ambasadorul Franței la București, Henri Paul în această cheie: Este trist pentru români ce s-a întâmplat, dar este un bun semnal al luptei împotriva corupției!
Într-un interviu pentru agenția Mediafax, acordat cu puțin înainte de Ziua Franței (14 iulie), ambasadorul susține: “Oricum, este un foarte frumos rezultat pentru lupta anticorupție chiar dacă nu este un rezultat frumos pentru elevii români.”
Și, mai adaugă ambasadorul: “Știți că au avut loc operațiuni, foarte curajoase, de combatere a corupției în România. Au fost multe. Și au fost numeroși vameși și polițiști puși în cauză. De exemplu, ne-ar plăcea să vedem câteva procese încheiate cu o condamnare. (…)”.
Nu atât de indulgent a fost luni Raymond Breden, noul președinte al Camerei de Comerț Româno-Britanice și totodată director al companiei de audit și consultanță KPMG, care a susținut că problemele majore ale investitorilor britanici în România sunt lipsa strategiilor pe termen lung ale partenerilor locali, infrastructura și, la loc de frunte, corupția, care capătă accente scandaloase în momentul în care afectează activitățile curente: “Cred că este scandalos să trebuiască să dai mită pentru un doctor. (…) Este inacceptabil ca pentru acțiunile de rutină să fie nevoie să dai mită.”
El a susținut că a primit plângeri din partea membrilor camerei de comerț pe care o reprezintă privind cazuri de corupție susținând, în aceeași vreme, că natura cazurilor de corupție a suferit unele modificări în România. Și s-a explicat: “Dacă până la finele lui 2006 era solicitată mită pentru introducerea în țară a unor produse, după 2007 cazurile de corupție au loc cel mai des la procedurile de achiziții publice”.
El a clasificat corupția existență în două categorii, prima fiind legată de proiectele de investiții publice și a doua privind acțiunile de rutină, precum vizita la un doctor.
Cu două săptămâni înainte de declarațiile lui Breden, ambasadorul SUA la București Mark Gitenstein se referise, la rându-i, la problema corupției, afirmând că unele companii americane care au investit în România se plâng că oficiali români le cer mită.
Ambasadorul Franței a susținut că și el a primit astfel de plângeri.
O așa densitate de trimiteri ale oficialilor străini la corupția din România s-a mai petrecut cu mulți ani în urmă în timpul guvernării Năstase care, exasperat că nu trecea săptămâna fără astfel de acuzații, a izbucnit, în aprilie 2003: “Spuneți, măi băieți, care este problema și cine este ăla corupt pe care să-l împușcăm pe stadion!”