Președintele României, Traian Băsescu, a susținut vineri, la Palatul Cotroceni, o declarație de presă pe tema proiectului de lege privind organizarea și funcționarea sistemului de sănătate din România.
Ziarul Financiar vă pune la dispoziție discurul președintelui:
“Bună seara. Ne revedem cu legea sănătății pentru a constata unde suntem, după zile de dezbateri fructuoase, și chiar pe lege. Am observat, totuși, că în aceste zile s-a folosit masiv dezinformarea și aș vrea să fac câteva precizări. Cea mai mare minciună promovată continuu este legată de SMURD, deși proiectul legii se află și pe site-ul Ministerului Sănătății și pe site-ul Președinției, continuă aceeași minciună – privatizarea sau desființarea sau afectarea SMURD. Nu spun decât că este o minciună și altceva nu mai pot spune atât timp cât împotriva a ceea ce este scris în proiect se continuă manipularea. O altă poveste puternic susținută este că se vor înfrupta privații din banii de sănătate sau băieții deștepți. Dragii mei, trebuie să știți că acum se întâmplă acest lucru. Dumneavoastră scrieți aproape zilnic sau periodic despre prețurile la medicamente, despre prescripțiile exagerate la medicamente, despre datoriile pe care le avem tot timpul la plata medicamentelor și așa mai departe. Dumneavoastră ați desfășurat anchete, sunt o realitate ilegalitățile, furturile, la achiziția de aparatură medicală. Dumneavoastră – și este o realitate – ați subliniat în nenumărate rânduri, exagerările la prețurile de la cheltuielile materiale din spitale sau din orice unitate sanitară. Deci, indiferent cum etichetați sau cum analiștii etichetează ce s-ar putea întâmpla dacă legea intră în vigoare, eu vă spun că, în acest moment, acești privați pe care îi suspectați că vor prelua banii publici se înfruptă, mai bine ca oricând, din banii publici sub umbrela sistemului de stat. Înțeleg că la Urgență totul este perfect și nu mai avem nimic de făcut. Poate reușiți să aflați cât de dramatică este situația asistenței de urgență în mediul rural. Eu cred că o lege a sănătății trebuie să creeze condiții ca rapid și mediul rural să poată fi ajutat; că și acolo sunt tot români, la fel de eficient precum cei din zonele unde sunt televiziuni.
Mai aflu despre privatizarea spitalelor, cărora se opun sindicate sau mai știu eu cine – o altă minciună. Este vorba de transformarea spitalelor în societăți comerciale sau în fundații, pentru a putea avea acces la credite, funcție de cifra de afaceri pe care o realizează în așa fel încât să poată să-și achiziționeze și singure, nu numai din bani de la bugetul de stat, echipamentele necesare unei asistențe medicale de calitate. Mai aflu că, dacă se aprobă cumva legea, vor avea prioritate cei cu bani. Aș vrea să fim responsabili în ceea ce spunem. În momentul de față se întâmplă același lucru. Nu oricine are bani să meargă la un profesor care să-l opereze foarte bine, mulți sunt operați de oameni mai mult sau mai puțin pricepuți, cu o reputație mai mare sau mai mică. Deci, în acest sistem, corupția, din acest punct de vedere, în sistemul de stat funcționează din plin și în niciun caz românii nu sunt egali din punct de vedere al șanselor în sistemul actual. Eu nu spun că proiectul de lege pe care l-am propus în dezbatere publică, pe care Guvernul l-a propus în dezbatere publică, este mult mai echitabil din acest punct de vedere pentru că probabil vor fi mulți care nu vor putea să-și facă asigurări suplimentare, dar măcar va fi un pachet de servicii de bază care va fi oferit egal tuturor.
O altă minciună care să discrediteze proiectul de lege este legată de ideea că aceiași bani vor fi utilizați, dar de data aceasta ei vor fi gestionați de firme private. Și dacă ar fi așa, și ar fi mai bine, pentru că firma privată ar urmări cheltuielile, pe când statul acum nu le urmărește, ci doar decontează deficite și depășiri de buget, dar se omite faptul că proiectul de lege vizează lărgirea bazei de impozitare pentru a aduce mai multe surse la bugetul de stat și, în același timp, promovează ideea asigurărilor suplimentare care, de asemenea, vor aduce mai multe resurse în bugetul de stat. Nu mai vorbim de faptul că o altă sursă pentru spitalele mari mai ales, cu cifră de afacere mare, va exista o a treia sursă, aceea a atragerii de credite bancare în vederea echipării spitalelor. Deci, în niciun caz legea nu vizează menținerea acelorași sume de bani pentru eventualii asiguratori privați, ci vizează creșterea surselor de finanțare pentru sistemul de sănătate. Nu în ultimul rând, am mai văzut o îngrijorare: “Dar dacă fuge cu banii firma de asigurări sau dacă dă faliment”. Nu există acum în România firmă de asigurări care nu este reasigurată. Este chiar Legea asigurărilor care împinge lucrurile către această realitate și nu cred că cineva ar concepe să pună la dispoziție bani publici unor firme de asigurări private, fie ele și de mare prestigiu, fără ca acestea să fie reasigurate sau să formeze un depozit de garantare a bunei executări a bugetelor care le vor fi alocate. Deci acestea ar fi principalele elemente care apar în spectrul, zic eu, ori al neînțelegerii, ori al dezinformării voite. Nu vreau să mai intru și în zona politizării, însă, dincolo de a comenta și de a-mi exprima punctul de vedere cu privire la ceea ce se dezbate fals în spațiul public, aș vrea să vă mai dau o cifră mult mai actuală decât cifrele pe care le-am utilizat până acum. Spre exemplu: în 2005 cheltuielile României cu sănătatea, Casă de Asigurări și minister, au fost de 10,9 miliarde de lei, în 2011 cheltuielile cu sănătatea, ale Casei de Asigurări plus Ministerul Sănătății, au fost de 24,3 miliarde lei. Sigur, nu compar, nu suprapun valoarea leului în 2005, cu 2011. A fost erodat, afectat de inflație, dar, oricum, nu avem o inflație de 223% în acest interval, care să fi menținut suma aceeași ca în 2005. Deci, creșterea bugetului a fost de 223%, însă, un lucru este interesant. Dacă, în 2005, de la bugetul de stat, contribuția a fost de 1,9 miliarde de lei, în 2011, contribuția bugetului de stat a fost de 6,3 miliarde de lei, în afara colectării veniturilor din taxe destinate sănătății. Deci, avem o creștere destul de accelerată a susținerii financiare pe care bugetul de stat o acordă sistemului de sănătate, ceea ce ne obligă să observăm că, fiind vorba de o sumă în creștere, an de an, se prefigurează două mari probleme de deficite ale bugetelor în bugetul de stat al României, în bugetul consolidate: deficitul de la pensii și deficul de la sistemul de sănătate. Sistemul de sănătate, încă, să spunem, este suportabil, având în vedere că, anul acesta, a avut o contribuție de la bugetul de stat, de 6,3 miliarde de lei, deci 1,2-1,3 miliarde de euro. Este mult pentru România dar, să spunem că este suportabil. Privind, însă, la creșterea an de an,a acestei contribuții, lucrurile trebuie să ne îngrijoreze. De aceea, soluțiile de introducere a sectorului privat cu contribuțiile lui în sistemul românesc de sănătate, reprezintă o necesitate. La Fondul de Pensii nu avem ce să facem. Acolo nu putem introduce nimic, decât să împrumutăm, să acoperim deficitul de peste 3,5 miliarde de euro în fiecare an, sau să luăm bani de la investiții, de la alte cheltuieli ale bugetului, să ducem la fondul de pensii. Dar aici avem ce face, avem soluții care rezidă din ceea ce am văzut că s-a întâmplat în alte țări ale Uniunii Europene – implicarea sectorului privat. Sigur, nici eu nu sunt liniștit, știind unele apucături, dar, nu atât ale marilor companii private, ci apucături românești, neaoșe. Ceea ce nu înseamnă că de frica acestui fenomen al corupției, să nu mergem mai departe, să nu încercăm soluții de punere sub control a utilizării banilor, dovedindu-se, până acum, că statul nu poate controla eficient resursa financiară.
Aș încheia, revenind asupra unor constatări, care sunt realități ale raportului Comisiei presidențiale pentru diagnosticul sistemului de sănătate. Sistemul sanitar s-a adaptat rapid la o creștere a finanțării, fără o creștere semnificativă a calității. De asemenea, pacienții sunt nemulțumiți, în general, de calitatea serviciilor medicale. Medicii, la rândul lor, sunt nemulțumiți de condițiile de lucru și de veniturile pe care le au. Administrația, la rândul ei, este nemulțumită de faptul că, an de an, trebuie să crească contribuțiile din bugetul de stat la bugetul asigurărilor de sănătate sau la cheltuielile cu programele naționale de la Ministerul Sănătății. Sistemul este lipsit de performanță – și aici înțeleg că sunt excepții pe care le salut, dar aprecierea globală este că sistemul este lipsit de performanță, sistemul este lipsit de proceduri și este subfinanțat. De asemenea, sistemul este beneficiarul, între ghilimele, al unui monopol de stat, a Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate, sistemul este politizat, sistemul este ineficient în administrarea fondurilor, sistemul este afectat de corupție.
Am vrut să închei cu aceste concluzii, înainte de a mai face două observații. Una este legată de faptul că nimeni din sistem nu vrea schimbarea acestuia sau foarte puțini o vor, probabil medicii mai tineri sau medicii la mijloc de carieră. Deci, spitalele nu vor schimbarea, medicii de familie nu vor schimbarea, sistemul de urgență nu vrea schimbarea, schimbarea sistemului medical și, bineînțeles, înțeleg prin toate semnalele publice că și o mare parte din public nu vrea schimbarea sistemului de sănătate. În aceste condiții, vă pot spune că cer public primului-ministru retragerea proiectului care viza reforma în sănătate. Am discutat, de altfel, cu primul-ministru intenția de a face acest lucru și o fac eu, pentru că aici a fost Comisia prezidențială, aici s-a făcut propunerea de proiect de lege, aici au fost oameni, specialiști care s-au dedicat încercării de a pune un diagnostic și de a da niște soluții adaptate la realitățile României, care să poată contribui la o mai bună gestionare a resurselor existente și să mărească resursele financiare pentru creșterea calității și competitivității sistemului. Sigur, inclusiv concurența între spitale, între medici de familie, între primării ar fi fost în viziunea celor care au gândit proiectul, dar și în viziunea mea, niște soluții de îmbunătățire a sistemului de sănătate românesc. Eu vreau să le mulțumesc public acelor specialiști care au lucrat atât la raport, cât și la propunerea de proiect de lege a sănătății, au făcut un efort care ține din 2007 până săptămânile trecute. Eu le mulțumesc mult, îmi pare rău că datorită condițiilor publice, ei pot sau puteau deveni, după mine, următorii inamici publici și nu avem dreptul să batjocorim niște specialiști care, în mod real, au muncit fără bani, dar dedicați sistemului de sănătate și în încercarea de a da o soluție alternativă care, în dezbatere publică civilizată, ar fi putut fi îmbunătățită. Cam aceasta este decizia pe care am luat-o, să cer primului-ministru retragerea proiectului de pe site-ul Ministerului Sănătății și cu asta încheierea dezbaterii. Înțeleg că foarte mulți sunt mulțumiți cu actualul sistem de sănătate. Vă mulțumesc mult! Vă doresc o seară plăcută!”