Anul trecut prezentam în ziarul nostru, la rubrica numită Colecții, o idee concretizată de Editura ART, împreună cu Asociația Jumătatea plină, anume apriția colecției Romanul grafic, lansată la Bookfest odată cu traducerea romanului Persepolis, care fusese ecranizat și primise, în 2007, Premiul juriului Festivalului de la Cannes.
Spuneam atunci că puțină lume
știe ce este acela un roman grafic, apărut la jumătatea secolului
trecut, transformat într-un gen apreciat și gustat în Statele
Unite, când au fost adaptați mari clasici în benzi desenate.
Popularitatea crescândă a benzilor serializate (“Aventurile lui
Tintin” fiind unul dintre pionieri) a funcționat de minune ca rampă
și pentru noile romane, în 1969 John Updike invocând această
“mutație” grafică drept argument pentru teoria despre “moartea
romanului”. Primele romane grafice proclamate ca atare au apărut
însă la sfârșitul anilor ’70, termenul începându-și cariera după ce
a apărut pe coperta volumului “A Contract with God and other
Tenement Stories” de Will Eisner.
La noi, în România, mai spuneam în acel articol, de-abia există
banda desenată, vreo 3-4 editori activi și vreo de 20 de
publicații. Banda desenatǎ pentru adulți este reprezentatǎ în
principal de editorul Hardcomics care a publicat tineri autori
români. Extrem de activă în promovarea genului este Asociația
Jumătatea Plină, care a și contribuit, alături de Editura ART, la
apariția în românește a cărții despre care vorbim mai jos.
Asociația Jumătatea plină a fost activă și la apariția, la sfârșitul lui 2010, a celui de-al doilea volum din colecția Romanului grafic, tot la Editura ART, semnat de aceeași Marjane Satrapi, autoarea celebrului Persepolis. Se numește Broderii.*)
S-ar putea ridica întrebarea de ce să vorbim despre un roman grafic într-o rubrică destinată traducerilor. Întrebarea e pertinentă, dar răspunsul poate fi prompt. Un roman grafic, cel puțin așa cum sunt cele concepute de Marjane Satrapi, este o poveste desăvârșită în care desenul are un rol, dar nu copleșește textul. Prin urmare, oricât de sumar ar părea, textul cărții este important.
“Broderii” – cum insistă editura – este un roman în care umorul discuțiilor dintre mai multe generații de femei iraniene este gata să ridice vălul care ascunde, de cele mai multe ori, realități nebănuite ochiului profan. Considerat un fel de Sex and the City iranian, acest volum nu scapă din vedere nici un subiect picant, fără să cadă însă în frivolitate. Trei generații de femei din familia lui Marji discută degajat, sfidând eventualele prejudecăți despre umorul și relaxarea femeilor musulmane, despre sex, dragoste, cosmetică, dezamăgire și ritualuri sociale.
Povestea este spusă de o copilă, iar situațiile despre care discută femeile adulte, în prezența ei, și neînțelegerile care se nasc în minea adolescentei sunt de tot hazul, culminând cu relatarea care dă și titlul cărții, refacerea himenului printr-o “broderie”. Un roman plin de ironie, dar o carte gravă despre libertatea femeii.
*) Marjane Satrapi – Broderii, Editura ART, Jumătatea plină, colecția Romanul grafic. Traducere din franceză de Anamaria Pravicencu.