…face Margaret Mazzantini în „Nimeni nu se salvează singur”, al treilea roman tradus la noi, șocant prin subiect și limbaj. Delia și Gaetano au trăit o poveste de dragoste, unică în frumusețea ei, s-au căsătorit și au doi copii. Care încă n-au crescut mari când fisurile apar și le distrug cuplul și viața de familie. Așa că vine, inevitabil, separarea: Gaetano pleacă și Delia rămâne cu băieții, fiecare experimentând frustrări și vinovății.
Cina celor doi le oglindește perfect drama din prezent, iar alunecările în trecut, și ale lui și ale ei, sunt întrebări lungi, minuțioase, ale momentelor esențiale, ca să poată găsi exact clipa din care a început destrămarea. În restaurantul unde iau cina, la masa vecină, se află un cuplu vârstnic, spre care privesc mereu, despre care fac presupuneri, cu care ajung și să discute înainte de plecare.
Un cuplu al zilelor noastră, în care se regăsesc mulți tineri, care seamănă cu o felie crudă a vieții din prezent. Cei doi își aduc în povestea lor de iubire suferințele vechi – Delia a trecut printr-o fază de anorexie, apoi vindecată a devenit nutriționistă, Gaetano se vrea cu orice preț artist și ajunge să scrie scenarii de film și de televiziune. Amândoi, perfect conștienți, duc în ei otrăvurile secretate din copilărie – nemulțumire și ură față de părinți.
Fiecare vede în celălalt un liman, își ostoiesc dureri și își alungă fricile, se bucură de mici fericiri, cu o anume prudență, ca și când s-ar teme că totul ar dispărea brusc și ar rămâne iar singuri. Cuplul le absoarbe un răstimp energiile, se bucură unul de altul. Dar apar cei doi băieți, se împart obligațiile, și unul și altul se simt nepregătiți în fața grijilor aduse de creșterea copiilor, încercând să facă față, să reziste.
Ca părinți, Gaetano și Delia, se trezesc prinși în corzi: Delia își păstrează slujba, Gaetano rămâne acasă cu copiii, timp în care își scrie și scenariile, într-un amestec de concentrare la scris, de priviri aruncate spre cei mici, fumat și furie. Nemulțumirile încep de la casa prea mică, de la dezordinea bărbatului și de la treburile mărunte care tot sporesc și-i revin femeii. Dar mai ales de la o anume disperare, că le fac propriilor copii ceea ce li s-a făcut lor și i-a marcat definitiv.
Și vin evadările. Întâi, Gaetano începe o relație ce-i oferă supapa și descărcarea de dubla tensiune acumulată, acasă și pe platouri, unde nevasta-l critică mereu, iar regizorii geniali îi demontează scenariul și-i cer să-l refacă. De la trădare vin minciuni și înstrăinare. Delia privește în jur, găsește alt cuplu ce pare fericit, iar bărbatul are siguranța, calmul și forța interioară ce-i lipsesc soțului ei. Adulterul ei este unul pur psihologic, dar are efect tot atât de profund ca partidele de sex ale lui Gaetano cu amanta lui.
Între cei doi soți se află băieții: Cosimo cel sensibil ca mama lui, observator atent al stării părinților, receptiv la tensiunea din jur, Nico cel energic, semănându-i tatălui. Ei devin și obiect și subiect al sentimentelor amestecate, de iubire și ură. Amândoi îi percep pe rând ca ancore ce le dau stabilitate în haosul lumii, ori ca balast ce-i împiedică să evadeze și să caute aventura miraculoasă a ieșirii din banalitate.
Jegul, mizeria vieții cotidiene se strecoară în armonia precară a cuplului și apoi a familiei, maculează tot. Oameni obișnuiți în căutarea unui destin neobișnuit, Gaetano și Delia vor de la viață mai mult, nu se mulțumesc cu tot ce au, par să nu știe exact ce-și doresc, nici încotro s-o apuce. Incertitudine și derută, indecizii și frustrări se tot acumulează până ce traiul comun devine insuportabil.
Margaret Mazzantini face disecția cuplului, scoate din măruntaie rămășițe de frumusețe și puroiul colcăitor, cu limbaj dur, pe deseori trivial. Un roman diferit de Nu te mișca (ajuns la un tiraj de trei milioane de exemplare), de Venit pe lume (demn de Nobel, deși autoarea lipsește deocamdată de pe listele marilor case de pariuri), ce-ți lasă gust de fiere.
Margaret Mazzantini, Nimeni nu se salvează singur, traducere din limba italiană de Gabriela Lungu, Editura Polirom, 2013, 208 pag.