“Emisiunea de obligațiuni în euro pe trei ani a fost un succes, cum era de așteptat, fiind suprasubscrisă”, titrează analiștii BCR, într-un raport. “Nu putem considera această licitație drept un adevărat succes”, este verdictul ING Bank.
Între aceste două aprecieri “extreme”, Raiffeisen vine cu o evaluare moderată: “Emisiunea poate fi considerată un succes având în vedere maturitatea mai lungă”. Fapt este că Finanțele au vândut joi pe piața internă obligațiuni în euro pe trei ani, la un randament de 4,8%, reușind să strângă 1,3 mld. euro față de o sumă programată de 1 mld. euro.
Dincolo de presupusa independență a comentariilor emise de analiști, coincidența face ca orientarea aprecierilor menționate să coincidă cu poziția băncilor respective la licitația de joi. Astfel, potrivit unor surse de pe piață, BCR – care are cea mai generoasă evaluare, a fost și cel mai mare investitor, având de rostogolit 500 mil. euro din împrumutul precedent care ajunge astăzi la scadență. De cealaltă parte, ING, care păstrează tonul critic la adresa operațiunilor derulate de Finanțe, nu ar fi cumpărat deloc titluri în euro din această emisiune, cum nu cumpărase nici anul trecut. În schimb, Raiffeisen a fost unul dintre cei mai mari patru investitori, potrivit surselor invocate.
În timp ce BCR scrie fără rezerve despre “suprasubscriere” – cum a și fost din punct de vedere tehnic, Raiffeisen notează că de fapt principalii investitori au fost bănci locale, care și-au reînnoit expunerea față de stat în lipsa alternativelor de plasament, și că împrumutul este ceva mai mic față de suma scadentă astăzi (1,5 mld. euro cu tot cu dobânzi). ING remarcă “sec” că suma este insuficientă. “Este totuși un pas mic către ajustarea a două puncte cheie slabe ale datoriei publice: pondere mare a datoriei emise în valută și o scadență medie scurtă.”
Pe lângă aceste comentarii, surse de pe piață afirmă că succesul emisiunii a fost asigurat și prin discuțiile angajate de BNR cu cele mai mari bănci.
Bogdan Drăgoi, secretar de stat în Finanțe, insistă pe extinderea maturității obligațiunilor în euro de la un an la trei ani, reiterând poziția conform căreia existau oricum rezerve de lichiditate. “Drept dovadă că MFP avea buffer este că decontarea veche se va face luni dimineața, iar sumele subscrise joi urmează să fie vărsate în cursul după-amiezii de luni”, a spus Drăgoi, citat de Mediafax.