Povestirea cu pricina face parte dintr-un manuscris mai vast donat de Hans Jahnke, fiul vitreg al lui Giorgio Joyce, în anul 2005, Fundației “James Joyce” din Zurich. Hans Jahnke a decedat anul trecut, iar Fundația nu a aflat vreodată să fi existat o copie a acestui manuscris, deoarece nu i s-a cerut vreo permisiune de publicare a sa.
Fritz Senn, reprezentant al Fundației “James Joyce”, a declarat: “Deși lucrările publicate de Joyce au intrat în domeniul public în Europa de la 1 ianuarie anul curent, nu s-a stabilit încă dacă materialele inedite sunt incluse în aceeași categorie. (…) Nu avem nici un amestec în această încurcătură nedreaptă și ne simțim nu numai ignorați, dar și înșelați.”Ediția ilustrată a povestirii “The Cats of Copenhagen” se vinde în momentul actual de către Editura Ithys Press (editor: Anastasia Herbert) cu 300 de dolari exemplarul.
Tot în această perioadă, la Editura Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din București, în colaborare cu British Council și Institutul Cultural Român, au apărut patru lexicoane: “Lexicon of Romanian in Finnegans Wake” de C. George Săndulescu; “A Lexicon of the German in Finnegans Wake” de Helmut Bonheim; “A Lexicon of Common Scandinavian in Finnegans Wake” de C. George Săndulescu și “A Lexicon of Allusions and Motifs in Finnegans Wake” editată de C. George Săndulescu.
“În acest context, cele patru Lexicoane publicate de Contemporary Literature Press (Romanian, German, Common Scandinavian și Allusions and Motifs in Finnegans Wake) devin o chestiune arzătoare, care ne situează în centrul foarte aprins al istoriei literare”, a declaratLidia Vianu.
Despre toate aceste lexicoane “Ziarul de duminică” a informat în numerele precedente. Reamintim pe scurt. “A Lexicon of Romanian in Finnegans Wake” de C. George Săndulescu poate fi consultat și descărcat la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/sandulescu.lexicon-of-romanian-in-FW.html
Două perechi de cuvinte – “Irish Ruman” și “Limba romena” – amândouă în același paragraf din “Finnegans Wake”, sunt cele mai potrivite să anunțe de unde a pornit ideea acestui Lexicon de cuvinte românești. “Finnegans Wake” este o carte enigmatică. Roman sigur nu prea este. Pe de altă parte, este o poveste fascinantă despre patruzeci de graiuri care au fost cândva unul singur. Ne provoacă să regândim trecutul și viitorul. Atunci când Joyce scrie că istoria este un coșmar din care vrea să se trezească, el nu se plânge câtuși de puțin de povara timpului, ci face apologia lecturii ca iscodire. A citi “Finnegans Wake” chiar este iscodire – este cercetare lingvistică.
În ceea ce privește legătura lui Joyce cu limba română, cum și de ce a ajuns irlandezul la ea, cele trei introduceri ale lui George Sandulescu la “Lexicon of Rumanian in Finnegans Wake” explică următoarele: româna este importantă printre limbile romanice; graiurile pământului au fost pasiunea de căpătâi a scriitorului Joyce; apropierea lui de Brâncuși la Paris este fără îndoială cheia unei direcții de cercetare a operei lui Joyce care, lucru inexplicabil, nici nu a fost observată până la apariția acestui Lexicon.
Autorul acestei cărți are el însuși cunoștințe de română, suedeză, franceză, italiană, engleză, germană, daneză, norvegiană, corsicană, arabă, japoneză, irlandeză, monegască și malteză… Ideea lui centrală este că “româna este la fel de importantă ca și irlandeza pentru Joyce”, din motive enigmatice, pe care numai o căutare avizată și profundă le poate afla.
“A Lexicon of the German in Finnegans Wake” de Helmut Bonheim, ediție îngrijită de Lidia Vianu, cu o introducere de Jalaja Bonheim
James Joyce s-a născut în 1882 la Dublin și a murit în 1941 la Zürich. A scris “Ulysses” pe când se afla la Trieste, Zürich și Paris. Din “Finnegans Wake”, cartea pe care a scris-o după “Ulysses”, se vede limpede că avea o curiozitate specială pentru limbile străine. În manuscris, “Finnegans Wake” se încheie cu o listă misterioasă de patruzeci de limbi: engleză, irlandeză, norvegiană, latină, greacă, chineză, japoneză, esperanto, volapuk, novial, flamandă, franceză, italiană, burmeză, bască, galeză, romanșă, olandeză, germană, rusă, bretonă, ebraică, sanskrită, kisuaheli, suedeză, spaniolă, persană, română, lituaniană, malaeză, finlandeză, albaneză, islandeză, portugheză, cehă, turcă, polonă, ruteană, maghiară. Helmut Bonheim a început să studieze opera lui James Joyce în jurul anului 1960. A predat vreme îndelungată la Universitatea din Köln, unde a și condus Catedra de Engleză. Lexiconul lui a apărut în anul 1967. Acum este republicat în facsimil, însoțit de o scurtă introducere scrisă de fiica lui, Jalaja Bonheim, ea însăși Doctor în literatură engleză. Volumul de față include de asemenea articolul explicativ lui C.G. Sandulescu privind “Structura formală în Finnegans Wake” și încă două eseuri de același autor: unul, despre “cartouching”, propune o metodă de descifrare a modului cum folosește Joyce cele patruzeci de limbi (printre care și germana, bineînțeles); celălalt eseu, cu care se încheie volumul, se intitulează “Joyce cet inconnu”. Seria FW Lexicography va continua. Ea se justifică prin faptul că nu a fost încă cercetată îndeajuns semnificația listei celor patruzeci de limbi pentru opera lui Joyce. Sau, cel puțin, nu până în momentul de față. În urmă cu jumătate de veac, Dounia Bunis Christiani, specialistă pentru Scandinavia, remarca pe bună dreptate: “mare parte din Finnegans Wake de James Joyce este poezie poliglotă”. Volumul “A Lexicon of the German in Finnegans Wake” de Helmut Bonheim poate fi consultat și descărcat la adresa de internet:
http://editura.mttlc.ro/Helmut.Bonheim-Lexicon-of-the-German-in-FW.html
“A Lexicon of Common Scandinvian in Finnegans Wake” de C. George Săndulescu este cel de-al treilea volum din seria “Joyce Lexicography”. Volumul “A Lexicon of Common Scandinavian in Finnegans Wake” de C. George Sandulescu poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/C-G.Sandulescu-A-Lexicon-of-Common-Scandinavian-in-FW.html Volumul apare cu ocazia celor două aniversări James Joyce: 71 de ani de la moartea lui, la13 ianuarie 1941, și 130 de ani de la nașterea lui, la 2 februarie 1882.
Limbile scandinave ocupă un loc extrem de important în concepția cărții lui Joyce. Singura călătorie de plăcere făcută vreodată de scriitor a fost la Copenhaga. Joyce a văzut de la bun început că suedezii, danezii și norvegienii se înțeleg între ei de parcă ar vorbi aceeași limbă. Lexiconul acesta examinează tocmai legăturile strânse dintre cuvintele și expresiile Scandinave din “Finnegans Wake”.
Prin ceea ce a scris, Joyce se ridică deasupra naționalităților și devine primul scriitor european din lume. El dovedește fără drept de apel că esențialul în literatură este limba: cel mai neînsemnat cuvânt din altă limbă decât a ta poate avea în el, latent, mai multă poezie decât toate Sonetele lui Shakespeare la un loc. Aceasta este rațiunea pentru care “Finnegans Wake” nu povestește ceva, ci există ca o lume în sine, cu o prezență reală printre noi toți.
Volumul “A Lexicon of Allusions and Motifs in Finnegans Wake” redactat de C. George Săndulescu, s-a lansat oficial pe 11 februarie 2012 și poate fi consultat și descărcat la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/G.Sandulescu-Lexicon-of-Allusions-and-Motifs-in-FW.html
Contemporary Literature Press afirmă prin publicarea acestui volum că, în mai multe privințe, “Finnegans Wake” este cea din urmă mare carte pe care civilizația europeană a produs-o și a publicat-o chiar în 1939, cu șase luni înainte de izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial.
Anticipând că în perioada postbelică Imaginea va înlocui puțin câte puțin Cuvântul, James Joyce îți concentrează întreaga atenție atât asupra Cuvântului ca obiect al studiului limbilor în sine, cât și asupra cuvintelor așa cum există ele în literatura propriu-zisă.
După ce seria Joyce Lexicography s-a ocupat de România, Germania și Scandinavia din punct de vedere strict lingvistic, a venit momentul să se îndrepte și către literatură și să deschidă acest drum spre ceea ce am putea numi Lexicografie Literară.
În Aluzie, Joyce include de fapt toată literatura europeană: mult, foarte mult Shakespeare, apoi Cervantes, Rabelais, Lewis Carroll, dar mai ales Dante cu Divina lui Comedie – cartea de căpătâi a lui Joyce, ca și a celor doi mari susținători ai lui întru literatură, Ezra Pound și T.S. Eliot.