Aceasta denumire (“Rotte
Kapelle”) a fost data chiar de politia secreta germana – Gestapo –
si se referea la diferite grupuri de spioni care actionau pentru
statele Aliatilor in teritoriile ocupate de al treilea Reich in cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cel
mai cunsocut grup era acela condus de Sándor Radó care actiona in Elvetia, transmitand informatii
privind operatiunile militare mai ales pentru URSS. In afara de
acesta, mai este de mentionat actiunea unor agenti infiltrati in
importante ministere si alte organisme ale celui de-al Treilea
Reich.
Ca si in cazul SOE, din aceste
grupuri au facut parte numeroase femei, dintre care cele mai multe
au platit cu viata curajul si abnegatia pe care le-au dedicat
luptei antifasciste pe “fronturile secrete”: Mildred Harnack, Hilde
Coppi, Contesa Erika von Brockdorff, Suzanne Spaak…
“Cea mai importanta agenta a
Uniunii Sovietice in al Doilea Razboi Mondial”
Desi activitatea sa s-a bucurat
de mai putina atentie din partea cercetatorilor si este putin
cunoscuta marelui public din afara Germaniei, Ruth Werner (
Kuczynski), (1907-2000) a fost una dintre cele mai importante
spioane nu numai din perioada celui de al Doilea Razboi Mondial.
Potrivit opiniilor unor specialisti, Ruth a fost “probabil cea mai
importanta agenta a Uniunii Sovietice in al Doilea Razboi Mondial”.
Iar unul dintre biografii sai o considera “cea mai buna spioana a
lui Stalin”, ceea ce nu a impiedicat-o sa dezaprobe unele dintre
masurile dictatorului comunist.
In acelasi timp, Ruth a fost o
personalitate cu adevarat complexa, s-a afirmat si ca actrita,
publicista si scriitoare. Ruth debuteaza pe scena la 11 ani. Pe
“scena” politica debuteaza la 19 ani, cand intra in randurile
Partidului Comunist German,
Ajunge in China, unde are ocazia
sa il cunoasca pe “spionul secolului”, Richard Sorge, care o
recruteaza pentru serviciul militar de informatii GRU. Din
initativa lui Sorge, Ruth este trimisa, in 1933, la Moscova pentru
a fi instruita ca spioana.
Actioneaza in calitate de agenta
in Manciuria (1934) in Polonia, iar de aici in Elvetia, primind
insarcinarea sa organizeze, impreuna cu Sándor Radó, un grup de spionaj pentru URSS, care va deveni
“Orchestra Rosie”. Ca si in cazul informatiilor transmise de Sorge
din Japonia referitoare la iminenta “operatiunii Barbarossa” in
legatura cu invadarea URSS de catre Germania, nici cele transmise
de “Orchestra Rosie” nu au avut credit la Stalin.
In 1940, Ruth este trimisa de
GRU in Anglia unde se va implica in “spionajul atomic”, colaborand,
inca din 1943, cu Klaus Fuchs, care va furniza informatii capitale in ceea ce
priveste arma atomica, si cu Melita Norwood. Se poate spune ca, in acest fel, Ruth a
indeplinit un rol esential in producerea armei atomice de catre
sovietici si, prin aceasta, in escaladarea Razboiului
Rece.
Prodigioasa spioana se implica
intr-o alta actiune: penetrarea serviciului de informatii american.
Ulterior, Ruth se stabileste in Republica Democrata Germana.
Solicita sa isi inceteze activitatea ca agenta GRU. Intra in
conflict si cu serviciile de informatii est-germane deoarece nu
este de acord cu interventia militara cu ocazia revoltei din
Berlin. In continuare, Ruth ramane activa doar ca… autoare a unor
carti pentru copii. In cele din urma, importanta activitatii sale
de spioana este recunoscuta: in 1969 este decorata cu cel mai inalt
ordin militar sovetic. In noiembrie 1989, la 82 de ani, Ruth revine
pe “scena politica”, rostind un discurs in care isi manifesta
adeziunea la “socialismul cu fata umana”.
“Regina
spionajului rosu”
Pe langa agentele care au fost
asimilate diferitelor grupari ale “Orchesteri Rosii”, serviciile de
informatii sovietice au reusit sa-si asigure “colaborarea” unor
spioane de anvergura care actionau chiar in tarile cu care URSS era
aliata in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial.
Desi a fost considerata “regina
spionajului rosu”, Elisabeth Bentley (1906-1963) cu o contributie
reala la declansarea si desfasurarea Razboiului Rece, activitatea
sa de agenta s-a bucurat de mai putina publicitate. Nascuta in
Statele Unite, intr-o familie onorabila, Elisabeth beneficiaza, ca
si alte agente renumite, de o solida pregatire universitara,
obtinand o diploma in limbi straine , dupa care isi continua
studiile in Italia.
In 1935, intra Partidul Comunist
din Statele Unite si devine spioana din proprie initiativa,
colaborand cu unii dintre cei mai activi agenti NKVD. Lucrand in
unele dintre cele mai importante departamente care priveau mai ales
productia de razboi, ea devine cea mai importanta spioana pentru
URSS din SUA, asa cum reiese si din “numele de cod” ce I-a fost
atribuit, “Umnitsa”, adica “inteleapta”(in limba rusa). A avut
contacte si la Casa Alba, cunoscand-o personal pe sotia
presedintelui, Eleonor Roosevelt.
De remarcat ca Elisabeth nu a
primit niciodata vreo recompensa, ea actionand, ca si alti spioni
comunisti, din considerentul ca URSS este singura putere care se
putea opune Germaniei fasciste.
Totusi, in 1945, intervine
“lovitura de teatru”: aflata intr-o criza psihologica (agravata si
de consumul exagerat de alcool) ajunge la concluzia ca ea si
ceilalti agenti americani nu erau decat niste “papusi” in mana
NKVD. Elisabeth se autodenunta, gest unic in analele spionajului la
nivel inalt. Din depozitiile sale reiese ca 150 de persoane
spionasera pentru URSS, printre acestia numarandu-se inalti
demnitari din serviciile secrete, de la Cabinetul presedintelui,
Ministerul de Externe, ONU. Desi unii incearca sa acrediteze ideea
dupa care actiunea Elisabethei era un “bluff”, ea are un rol
important in declansarea “vanatorii de vrajitoare”, al valului
anticomunsit al “maccartismului”, deci in declansarea Razboiului
Rece. Informatii ulterioare provenind din “Operatiunea Venona”
(privind identificarea spionilor pentru URSS din timpul razboiului)
si “arhiva Mitrohin” (documentele extrase din arhiva KGB de
defectorul cu acest nume) vor confirma informatiile furnizate de
Elisabeth. In biografia care i-a fost consacrata (aparuta abia in
2002) se afirma despre cariera “reginei spionajului rosu” ca se
incadreaza “unora dintre cele mai importante cazuri de spionaj ale
secolului XX”.
O “spioana
atomica”
O alta personalitate, de data
aceasta provenind chiar din URSS, care a ilustrat substantial
“spionajul feminin” in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial si
in perioada imediat urmatoare si in acelasi timp cea dintai spioana
atomica, a fost Elizaveta Yulyevna Zarubina (1900-1987). Apartinea
unei familii cu traditii revolutionare. Se inrudea cu Ana Pauker,
iar fratele ei a facut parte din Partidul Comunist din Romania. De
asemenea, ea a luat parte activa la miscarea revolutionara din
Basarabia, in perioada de dupa Primul Razboi Mondial
Ca ea a fost intr-adevar o
personalitate complexa reiese din faptul ca Lisa Rozensweig, dupa
numele de fata, nascuta in Basarabia a studiat istoria si filologia
la Universitati din Romania, Cehoslovacia si Austria si era o
poliglota.
Din insarcinarea serviciului
sovietic de spionaj, Elizaveta desfasoara activitati informative in
Austria, sub acoperire diplonatica (1924-1925), Turcia si, impreuna
cu agentul si sotul ei, Vasili Zarubin, in Cehoslovacia si, din
1941, in Germania.
Atunci cand obtinerea
“secrtelelor atomice” devine o sarcina prioritara, Elizaveta, care
fusese inaintata la gradul de capitan al serviciului de informatii
sovietic, este transferata in Statele Unite, impreuna cu sotului
sau, Vasili Zarubin.
“Tinta” principala a “spionilor
atomici” era conducatorul “Proiectului Manhattan”, Robert
Oppenheimer. Reuseste sa intretina relatii cu familia savantului,
simpatizanta a idelurilor comuniste si a Uniunii Sovietice.
Incearca sa-l convinga pe Oppenheimer sa transmita informatii
referitoare mai ales la stadiul realizarii bombei atomice in
Germania in “scopuri antifasciste”. De asemenea, il solicita sa
intervina pentru integrarea cercetatorului englez Klaus Fuchs, care
deja spiona pentru URSS, in echipa “proiecului atomic” de la Los
Alamos, sa ii transmita acestuia informatii secrete care nu ii
erau, in mod normal, accesibile. Bineinteles, ca aceste date au
fost transmise serviciului de infirmatii sovietic, ceea ce a jucat
un rol esential in realizarea bombei atomice in URSS.
Spioana la
Holywood
Alaturi de sotul ei, Mihail,
Elisaveta Mukassei a fost una din cele mai longevive agente din
istoria spionajului, actionand pentru URSS nu mai putin de 25 de
ani. Pentru inceput, sotii Mukassei sunt trimisi, in 1939, in
“cetatea filmului american”, Hollywood, unde se puteau obtine
informatii pretioase, dat fiind mediul variat de aici. Cea mai
spectaculoasa relatie a sotilor Mukassei in acea perioada a fost
aceea cu actorul Charlie Chaplin care nu-si ascundea simpatiile
prosovietice, ceea ce a facut sa fie urmarit ani de-a randul de
FBI. Chaplin a furnizat numeroase informatii secrete, intre care
aceea cu privire la iminenta invazie germana, pe care o primise de
la cunostintele sale de la ambasada Germaniei in Statele
Unite
In vara anului 1941, serviciile
secrete sovietice le-au cerut sotilor Mihail si Elisaveta Mukassei
sa afle daca japonezii se pregatesc sa atace URSS. Acestia au
transmis ca pentru moment japonezii nu erau decisi pentru o
asemenea actiune. Informatia a fost confirmata si de catre un alt
agent secret sovietic, Richard Sorge, aflat in post la
Tokyo.
Elisaveta a apucat sa traiasca
schimbarile produse in lume dupa caderea “Cortinei de Fier” (a
murit la varsta de 97 de ani !) care nu corespundeau idealurilor pe
care, potrivit purtatorului de cuvant al agentiei ruse de
informatii, le-a slujit
“loial si discret, uneori
riscandu-si vietile”.
Fragmente din volumul in
pregatire “Frumoasele agente. Femeile si spionajul. O istorie
universala”.
Dr. ALEXANDRU
POPESCU, istoric,
etnograf si diplomat, a studiat la Universitatea din Bucuresti si,
ca bursier al Fundatiei Alexander von Humboldt, la cea din Bonn,
unde a obtinut titlul de doctor. In perioada 1966-1990, a activat
ca cercetator stiintific la Institutul de Etnografie si Folclor al
Academiei Romane. Din 1990, a facut parte din corpul diplomatic,
indeplinind functia de atasat cultural al Ambasadelor Romaniei in
Germania, Austria si Finlanda, precum si pe aceea de director
adjunct al Directiei Culturale din M.A.E. Este autorul a 24 de
volume aparute in tara si peste hotare, a 35 de studii stiintifice
si a sute de articole. A sustinut cursuri si conferinte la
universitati din Romania, Germania, Austria.