Ioan Gură de Aur
Omilii la statui
Editura Polirom
Editie bilingva, ingrijita de Adrian Muraru. Colectie coordonata de Adrian Muraru si inițiată de Ioan-Florin Florescu. Studiu introductiv, traducere si note de Adrian Podaru. La sfârsitul secolului al IV-lea, intr-o capitala de provincie a Imperiului Bizantin, se petrece un eveniment ce prevesteste nenorociri: intr-un gest de sfidare, statuile familiei imperiale sunt puse la pamint. Crima de lezmajestate este evidenta, si multe orase ale Imperiului fusesera pedepsite pentru fapte mai putin indraznete. Orasul este cuprins de panica, in asteptarea pedepsei imperiale. Multi isi parasesc locuintele; conducerea politica a cetatii este aruncata in inchisoare. Odinioara plin de viata, orasul se pustieste; unii se refugiaza in biserica. Acolo, un tânar preot cu numele Ioan va tine 21 de predici, menite sa redea comunitatii crestine speranta. Speranta salvarii cetatii, dar si speranta izbavirii religioase. Omiliile vor stringe un public impresionant: episoadele din viata cotidiana a Antiohiei sint dublate de secvente parenetice, de imbarbatare. Si totusi, va fi salvata Antiohia?
„Când cei trimisi de imparat pentru examinarea celor intimplate au instituit acel tribunal infricosator si i-au chemat pe toti sa dea socoteala de faptele indraznite, si toti se asteptau la diferite feluri de moarte, atunci monahii, cei ce locuiesc crestele muntilor, si-au aratat filosofia lor. Desi stateau inchisi de ani multi in colibele lor, si desi nimeni nu i-a indemnat, nimeni nu i-a sfatuit, cind au vazut un nor atit de mare inconjurind orasul, si-au parasit corturile si pesterile si au curs din toate partile ca niste trimisi care veneau din cer. Si puteai sa vezi atunci orasul semanind cu cerul, peste tot aratindu-se acei sfinti, consolindu-i doar prin infatisarea lor pe cei indurerati si conducindu-i spre tot dispretul fata de nenorocire. Caci cine, vazindu-i pe aceia, n-ar fi luat in deridere moartea? Cine n-ar fi nesocotit viata?”
În anul 2007, când s-au împlinit 1600 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Ioan Gură de Aur a apărut la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române traducerea din limba greacă veche a Părintelui Profesor Dumitru Fecioru a cărții Omilii la statui. Patru ani mai târziu, apare o nouă traducere în limba română, realizată cu simț poetic și într-un stil rafinat de către domnul dr. Adrian Podaru. Această ediție bilingvă greacă-română ne asigură de seriozitatea cu care a fost abordată importanta operă a Sfântului Ioan Gură de Aur, într-o prezentare nouă, însoțită de o bibliografie cuprinzătoare, indice de referințe biblice și indice de nume proprii.
Volumele Omilii la statui I și II au fost traduse din limba greacă după textul din Patrologia Graeca, vol. 49, col. 15-222, tipărită în anul 1822 de către J.P. Migne. Ele conțin 21 de omilii rostite de Sfântul Ioan Gură de Aur și menite să redea comunității creștine speranța salvării cetății, dar și speranța izbăvirii religioase.
Sfântul Calist Angelicoudes
Trei tratate isihaste – II
Editura Doxologia
Acest al doilea volum apare în colecția „Viața în Hristos. Pagini de Filocalie”, colecție ce a debutat în anul 2012 cu lucrarea Întrebări și nedumeriri a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Colecția apare la inițiativa Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și este îngrijită de Pr. Dragoș Bahrim. Volumul conține trei tratate isihaste ale Sfântului Calist Angelicoudes, unul dintre Părinții isihaști prolifici ai secolului al XIV-lea cu o impresionantă operă, dar încă foarte puțin editată și cunoscută. Traducerea din limba greacă a textelor a fost făcută de Laura Enache, traducător de carte patristică și bizantină, membră a Uniunii Scriitorilor din România, iar studiul introductiv, tradus în limba română de Conf. dr. Carmen-Maria Bolocan este semnat de Înaltpreasfințitul Simeon Koutsas, Mitropolit de Nea Smyrni. Volumul conține, de asemenea, o bibliografie actualizată și indici.
Despre Calist se știe că a întemeiat o mânăstire în Macedonia de Nord, la Melenic, de unde i s-a tras și supranumele de Melenichiotul, mânăstire ridicată în 1370 la cererea sa, de către Patriarhul Ecumenic Filotei Kokkinos la rangul de stavropighie. Multe din scrierile sale au fost puțin copiate de-a lungul veacurilor, datorită faptului că autorul și mânăstirea sa au fost destul de izolați de principalii centri duhovnicești ai epocii (Constantinopol și Muntele Athos), dar, poate, și datorită faptului că scrisul său este complex și pe alocuri foarte dificil. El este cunoscut ca autor al unei colecții de 30 de Cuvinte și tratate, colecție numită Mângâierea isihastă, păstrate integral doar în manuscrisul Vaticanus gr. 736 și parțial în alți codici. Dintre acestea a fost asimilat în Filocalie doar scurtul Cuvânt al XXII-lea cu numele de Meșteșugul liniștirii. Calist Angelicoudes este, de asemenea, cunoscut și ca autor al unui tratatÎmpotriva lui Toma d Aquino.
Volumul de față aduce la lumină pentru prima dată în limba română trei din cele treizeci de tratate, având ca principal subiect lucrarea Duhului Sfânt.