Maladia lui Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor – Fundația Națională pentru Știință și Artă a Academiei Române
Impozantul volum a fost lansat în ianuarie, la împlinirea a 165 de ani de la nașterea poetului. Este o restituire morală a adevărului medical privind maladiile lui Eminescu și ultimii săi ani de viață, realizat într-o perspectivă interdisciplinară și inedită în 10 articole complementare semnate de specialiști de prestigiu din medicina românească actuală: prof. univ. dr. Irinel Popescu, acad. Ioan Aurel Pop, dr. Cecilia Cârjă, dr. Ioana Bonda, acad. Victor A. Voicu, prof.dr. Octavian Buda, prof. dr. Dan Prelipceanu, prof. dr. Călin Giurcăneanu, conf. univ. dr. Bogdan O. Popescu, prof. univ. dr. Eduard Apetrei, dr. Codruț Sarafoleanu, prof. univ. dr. Vladimir Beliș, precedate de un argument de acad. Eugen Simion.
Potrivit autorilor, lucrarea reprezintă „o restituire morală a adevărului medical privind maladiile lui Eminescu și ultimii săi ani de viață, realizat într-o perspectivă interdisciplinară și inedită în 10 articole complementare semnate de specialiști de prestigiu din medicina românească actuală.”
Acad Eugen Simion a susținut că „acești eminenți medici din toate domeniile cercetează cazul Eminescu și contestă diagnosticul de lues, pe care l-a acceptat Călinescu și, prin cartea lui extraordinară, în 1932, a divulgat public acest lucru.”
Potrivit lui Eugen Simion, reputații specialiști dau un alt diagnostic marelui poet, „afecțiune de tipul bipolar”, ceea ce ar corespunde unui „sindrom maniaco-depresiv”. „Sigur că mi-am pus și eu întrebarea, și-au pus-o și alții, ce rezolvă asta? Schimbă ceva? Nu schimbă nimic în destin. Eminescu a murit fizic la 39 de ani și psihic și spiritual la 33. El și-a încheiat, de fapt, marea lui creație la 33 de ani. Nu vom schimba prea mult poate în opinia publică, dar este un document girat de specialiști.”
Din perspectiva diferitelor specialități medicale, este desființat mitul privind moartea poetului în urma unei lovituri, precum și diagnosticul de sifilis care i-a fost atribuit lui Eminescu, diagnostic datorită căruia și-a petrecut ultimii ani de viață în instituția doctorului Șuțu.
Astfel, articolul acad. Victor A. Voicu, secretar general al Academiei Române, arată că, pe fondul unei afecțiuni de tip bipolar care nu a fost corect diagnosticată, Eminescu a primit diagnosticul eronat de sifilis, generând un tratament, standard la vremea respectivă, cu mercur. „Din păcate, administrarea de lungă durată și în mod repetat a generat agravarea stării de sănătate a lui Eminescu și a contribuit la sfârșitul lui prematur”, conchide academicianul.
Prof. dr. Dan Prelipceanu aduce o serie de argumente din perspectiva psihiatriei actuale, în timp ce prof. dr. Eduard Apetrei oferă o serie de date privind patologia cardiovasculară la Eminescu.
Eminescu a fost diagnosticat și tratat greșit pentru sifilis, mercurul folosit în tratament generând lezări ale sistemului nervos și cardiovascular grave și ireversibile, a spus academicianul Victor Voicu, farmacolog si toxicolog. „La autopsie – a spus acad. Victor Voicu – nu s-au gasit leziunile specifice sistemului în creier, care sunt leziuni specifice sifilisului. Era ignoranța vremii. Nu se putea pune la vremea aia diagnostic cert de sifilis. Era și o modă, boala venerică, sexuală era foarte frecventă, inclusiv la marii artiști. Tratamentul cu mercur nu a facut decât să genereze lezări ale sistemului nervos și cardiovascular, ireversibile, grave”.
La rândul lui, profesor universitrar doctor Eduard Apetrei susține că Eminescu a murit și dintr-o cauză vasculară, el având și o ateroscleroză precoce.