Aurul a stârnit interesul investitorilor încă din cele mai vechi timpuri. După ce importanța sa pălise în timpul boom-ului economic, aurul a revenit în atenție în timpul crizei financiare actuale, când a început să fie considerat o investiție mai sigură, într-o lume nesigură.
Aurul este o miză importantă și pentru băncile centrale. Cel mai mare deținător de aur din lume este Statele Unite, care are peste 8.000 de tone de metal galben, de peste două ori mai mult decât Germania, a doua clasată în topul celor mai mari deținători de aur. În cazul Statelor Unite, aurul reprezintă circa 72% din totalul rezervelor în valută.
În
topul statelor cu cele mai mari rezerve de aur se mai numără
Italia, Franța și China. Pentru aceste state, cu excepția Chinei,
rezervele de aur reprezintă peste 50% din rezerva valutară. Pentru
China situația este total diferită. Metalul galben reprezintă doar
1,5% din rezervele valutare estimate la 2.600 de miliarde de
dolari, cele mai mari din lume și circa un sfert din totalul
mondial. Cea mai mare parte a acestor rezerve sunt în moneda
americană. În timpul crizei financiare China a continuat să cumpere
dolari și să își “completeze” rezervele, pentru că era singurul
stat care avea fonduri. Odată cu decizia Fed de a tipări bani
dolarul se va deprecia. Atunci întrebarea care se pune este: a fost
o decizie înțeleaptă să ai majoritatea rezervelor în dolari?
Anul trecut, FMI estima că 70% din rezervele mondiale sunt denominate în dolari. Această situație era însă cu dublu tăiș, deoarece țările care dețin rezerve preponderent în moneda americană sunt puternic expuse față de cea mai mare economie a lumii. În aceste condiții rămâne aurul cea mai bună soluție? Evoluția recentă a prețului metalului galben spune că da, în condițiile în care în acest an a fost depășit plafonul de 1.300 de dolari uncia, și există voci care anunță un posibil preț de 2.000 de dolari.