plînsul în oraș:
mâini fricoase își schimbă într-ascuns culoarea
și încă o noapte izabela va fi a dreptății a nisi-
purilor (respirația cavalerului printre cavaleri
e cea mai galbenă)
și spre dimineață la castel dacă s-ar auzi cântece:
o cheie pe buze oho și pe trădare, dulce strigăt.
sarea depusă la porți. spera să se joace mai fru-
mos (cavalerul în depozite mari de sânge) tu dormi
dragostea mea. sunt singur am inventat poezia
și nu mai am inimă.
Din volumul Fragmente din regiunea de odinioară, Editura Cartea românească, București, 1970
