Cei care doreau să devină ușieri, șoferi,
arhivari sau bibliotecari in cadrul Parlamentului Românei, la 1900,
foloseau “proptele” și scrisori de recomandare. Cu toate astea,
odată angajați, funcționarii constatau că, pentru abaterile
săvârșite, șefii tăiau in carne vie.
Activitatea Parlamentului se desfășura la un
nivel optim, grație unei administrări eficiente. Aceasta intra in
atribuțiile președinților celor două camere, care puteau delega o
parte din atribuții vicepreședinților, in timp ce chestorilor le
revenea activitatea de control privind modul in care s-au cheltuit
fondurile. Funcționarii erau grupați in patru direcții, Secretarul
General fiind considerat șeful tuturor. Acesta semna ștatele de
plată ale personalului, dar numai după ce se convingea de prezența
efectivă la serviciu a fiecărui salariat. De asemenea, păstra, pe
propria răspundere, registrul de pedepse și calificativele anuale
ale angajaților. Conținutul acestuia era secret, iar singurele
persoane care aveau acces la el erau membrii Biroului Permanent. Și
cum funcționarii trebuiau să fie supravegheați constant, in cazul
in care Secretarului general absenta, atribuțiile acestuia erau
preluate de către directorul Direcției secretariatului,
administrativă și a personalului. Acesta era ajutat de către 16
persoane, pentru a primi cererile de concediu ale parlamentarilor,
“de a urmări cu cea mai mare atenție” dezbaterile și
pentru a le prezenta serviciului legislativ spre verificare și,
ulterior, publicare, sau de a realiza un registru anual al
parlamentarilor (din acesta nu lipseau detalii privind numele,
județul, circumscripția, și partidul de proveniență), care se
folosea ca bază de apel la ședințe.
Și funcționarii aveau Anuarul lor, in acesta
fiind trecute cazierele. In cadrul Direcției secretariatului
funcționau serviciile Arhivă, Bibliotecă și Presă. Arhivarul
trebuia să conserve toate documentele (Mesaje regale, Proiecte de
legi, Moțiuni ș.a.) și dezbaterile in dosare speciale, fiind
sprijinit de un ajutor de arhivar și de un conservator de
imprimante. Dacă Secretarul general și directorii de servicii aveau
acces nelimitat la documente, pentru ceilalți funcționari era
necesar acordul scris al conducerii. Serviciul presei era coordonat
de către un subdirector. Acesta punea la dispoziția presei
desbaterile din ședințele publice și realiza o sinteză a
lucrărilor, transmisă ulterior și la radio.
CATALIN PETRUT FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor in istorie al Universitatii din Bucuresti (2006). A colaborat sau colaboreaza la revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis, Document, Magazin Istoric, Historia (redactor in perioada 2002-2004), Dosarele Historia (redactor-sef in perioada 2002-2004), Dosarele Istoriei, Monumentul, Sangidava si Valahica, Ziarul de Duminica, insumand peste 250 de articole, publicate in periodice si volume colective, si peste 20 de comunicari la sesiuni de comunicari stiintifice.