Funcționarilor parlamentari nu le era permis să
ocupe două funcții publice in același timp. Numirile lor se făceau
pe gradul cel mai mic. Trecerea de rigorile concursului nu aducea
insă și stabilitatea funcționarului, in condițiile in care primul
an era considerat de provizorat. Dacă la finele perioadei de probă,
prin calificativele pe care le obținea, se constata că funcționarul
indeplinea condițiile optime pentru serviciul respectiv, acesta era
confirmat definitiv de Președintele Camerei, dar numai după ce
analiza Raportul intocmit de către Secretarul General. Ce se
intâmpla insă când unul dintre funcționari nu era considerat apt
pentru niciunul dintre servicii? Intr-o asemenea situație se
folosea un subterfugiu regulamentar care permitea prelungirea
stării de provizorat cu incă un an. Dacă funcționarul nu primea
nici pentru a doua oară calificative mulțumitoare, urma
disponibilizarea.
Pentru organizarea ședințelor erau necesare
diverse dotări, cheltuindu-se in acest scop sume mari de bani.
Directorul serviciului contabilității răspundea de banii necesari
ambientării. Pentru a nu fi tentat să-și insușească din bani,
directorul depunea in momentul angajării, la Casa de Economii, o
garanție de titluri ale Statului Român, cu o valoare nominală de
150.000 lei. In cazul retragerii din funcție iși reprimea banii,
dar numai după ce o comisie constata că gestiunea pe care acesta a
predat-o a fost “curată”.
Pentru a fi promovat, unui funcționar ii erau
necesari patru ani de serviciu, trebuind insă să existe și un post
vacant. Uneori acest principiu putea fi eludat. Astfel, promovarea
se putea realiza după numai trei ani de muncă, dacă Președintele
considera că un funcționar avea merite excepționale. De asemenea,
dacă salariatul mai lucrase anterior intr-o instituție a statului,
perioada respectivă era considerată vechime in noul post și in
acest fel se forța promovarea. Dacă, totuși, existau funcționari
care trebuiau să fie promovați dar nu existau posturi vacante,
aceștia primeau un spor de 10% din salariu, până când erau
inaintați in funcție, moment in care plata sporului inceta.
Pensionarea se realiza la vârsta de 60 de ani. Dacă la implinirea
vârstei de pensionare funcționarul nu avea vechimea necesară,
activitatea lui in cadrul Legislativului se prelungea cu cel mult
incă un an.
CATALIN PETRUT FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor in istorie al Universitatii din Bucuresti (2006). A colaborat sau colaboreaza la revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis, Document, Magazin Istoric, Historia (redactor in perioada 2002-2004), Dosarele Historia (redactor-sef in perioada 2002-2004), Dosarele Istoriei, Monumentul, Sangidava si Valahica, Ziarul de Duminica, insumand peste 250 de articole, publicate in periodice si volume colective, si peste 20 de comunicari la sesiuni de comunicari stiintifice.