Politica agresiva a Ungariei de a ocupa
Transilvania s-a soldat, la 20 iulie 1919, cu ofensiva armatei
ungare la est de Tisa. Armata româna a inceput contraofensiva la 24
iulie 1919, iar la 4 august a ocupat Budapesta, cu pretul mortii,
pe câmpul de lupta, a 69 de ofiteri si 3.556 de militari
români.
Retragerea armatei române din Ungaria a inceput pe 12
noiembrie 1919, la 30 martie 1920 toate trupele aflandu-se in
România.
Dincolo de aspectele semnalate, armata româna a
capturat in Ungaria o serie de materiale, trimise in România cu
sprijinul CFR. Acestea au fost descarcate in gara Chitila-triaj de
o comisie organizata de Marele Cartier General si prezidata de
generalul Mihail. Comisia era compusa din 16 persoane – 11 delegati
ai Ministerului de Razboi si câte unul de la ministerele
Industriei, Agriculturii, Finantelor, de la CFR si de la Posta. Ea
a functionat in baza unor Instructiuni elaborate de A. Perieteanu,
director general al CFR, iar forta de munca a fost asigurata de
Comandamentul Trupelor din Bucuresti. Comisia a lucrat zilnic, in
intervalul orar 8-16, mai putin in zilele de sâmbata, duminica si
sarbatorile legale.
Trenurile cu materiale evacuate din Ungaria ajungeau in gara
Chitila insotite de o garda militara, care le preda, pe baza de
proces-verbal, delegatului Marelui Cartier General, asigurându-se
apoi paza acestora cu sprijinul militarilor.
Materialele de razboi s-au predau direct Ministerului de
Razboi – 60 de vagoane au provenit numai de la fabrica din Gyor -,
CFR si-a oprit materialele de cale ferata, telegrafice si de
constructii, iar vitele si uneltele agricole s-au predau
Ministerului Agriculturii. Bunurile puteau fi pastrate in Bucuresti
sau trimise oriunde in tara. Ministrul de razboi a optat pentru a
doua varianta, solicitându-i generalului Mihail, la 19 septembrie
1919, sa ia masuri ca geamurile, fierul si lemnaria sa ajunga la
cazarmile din Dobrogea, aflate in reparatii.
In cazul in care un delegat considera ca o parte dintre
materiale erau necesare ministerului din care facea parte, dar au
fost atribuite altei autoritati, acesta raporta problema
ministrului de care depindea, insa putea sa primeasca materialele
numai daca isi dadea acordul ministerul care le primise
initial.
Toate procesele-verbale de receptie au primit un numar intr-un
registru-special, inventariat la secretariatul Comisiei. Acestea
trebuiau sa fie semnate de catre toti membrii Comisiei, iar in
cazul in care absenta un delegat, acesta putea fi inlocuit “de alte
persoane anume autorizate”.
Comisia a avut si o scapare in activitatea sa: nu a verificat
decât vagoanele destinate Ministerului de Razboi, iar o parte
dintre militarii Batalionului 2 Exploatare, care au participat la
descarcarea materialelor, nu si-au primit “misia stabilita”.
CATALIN PETRUT FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor in istorie al Universitatii din Bucuresti (2006). A colaborat sau colaboreaza la revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis, Document, Magazin Istoric, Historia (redactor in perioada 2002-2004), Dosarele Historia (redactor-sef in perioada 2002-2004), Dosarele Istoriei, Monumentul, Sangidava si Valahica, Ziarul de Duminica, insumand peste 250 de articole, publicate in periodice si volume colective, si peste 20 de comunicari la sesiuni de comunicari stiintifice.