Informatia fusese obtinuta de la subofiterul sarb Ilia Novici,
cazut prizonier la 20 martie 1918 si evadat din Odessa la 13
octombrie 1918. Prizonierii romani i-au dat sarbului, cand au auzit
ca acesta intentiona sa evadeze, mai multe date de contact, unde sa
solicite eliberarea lor. Sarbul s-a oprit la Comenduirea Politiei
din Chisinau, fiind interogat de G. Brezeanu, comisar special al
Sigurantei. A fost pus apoi la dispozitia Consulatului Francez,
fiind lasat sa plece pentru a se inrola in armata sarba.
Premierul a cerut ministrului de externe sa intervina, pentru
punerea militarilor in libertate. Asa s-a aflat ca militarii romani
fusesera arestati de autoritatile austro-ungare, fiind maltratati
si lasati sa traiasca in conditii mizerabile. Astfel, acestia erau
legati cu lanturi si primeau ca hrana paine veche, carne de cal “si
ceva resturi de mancare”.
Sansa i-a suras si prizonierului Valcu Stefan din Regimentul 2
Graniceri, care a reusit sa evadeze. Granicerul s-a prezentat la
colonelul Condescu, seful Sectiei Informatii din Marele Cartier
General, care a solicitat, la 11 noiembrie 1918, interventia
generalului Constantin Coanda, premier si ministru de externe,
pentru “ca toti detinutii romani ce-i are statul in inchisorile din
Odessa sa fie eliberati”. Sublocotenentul Valcu a fost arestat, la
23 septembrie 1918, la Rabnita, de comandatura austro-ungara. Cu
acest prilej i-au fost confiscati 6.000 de lei, 7.000 de ruble,
timbre romanesti de 10 lei si o polita de 100 de lei. Pe timpul
noptii a fost inchis in latrina garii. A doua zi a fost interogat
in legatura cu planul de lupta al armatei romane, numele unor
militari si dotarea cu artilerie. In inchisoarea din Odessa a
primit, zilnic, 300 g de paine, o ciorba de grau fiert si “un fel
de spalatura de cafea fara zahar”. In timpul zilei, prizonierii
erau obligati sa stea in celule dezbracati. Cei care isi cereau
hainele erau loviti cu patul pustii in cap. Valcu a evadat cand
majoritatea paznicilor se gaseau la masa. Ajuns in gara Akarja a
cersit mila pasagerilor, care i-au dat 6 ruble si 50 de copeici,
“cumparandu-si un bilet pana la Cetatea Alba, unde s-a prezentat
autoritatilor romane”, informandu-le ca in 46 de locatii din Odessa
erau detinuti prizonieri romani.
Comisarul general Corbescu de pe langa Comandamentul Armatei aliate
de la Dunare l-a informat pe ministrul de Externe, prin Nota 340
din 31 ianuarie 1919, ca informatiile privindu-i pe prizonierii
romani din Odessa au fost confirmate. Din pacate, autoritatile
romane nu au mai gasit nici un prizonier in cladirea din strada
Novoselska. Toti fusesera evacuati de germani odata cu parasirea
Odessei.
CATALIN PETRUT FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor in istorie al Universitatii din Bucuresti (2006). A colaborat sau colaboreaza la revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis, Document, Magazin Istoric, Historia (redactor in perioada 2002-2004), Dosarele Historia (redactor-sef in perioada 2002-2004), Dosarele Istoriei, Monumentul, Sangidava si Valahica, Ziarul de Duminica, insumand peste 250 de articole, publicate in periodice si volume colective, si peste 20 de comunicari la sesiuni de comunicari stiintifice.