Savantul Richard Watson ne propune in cartea sa (FUTURE FILES – A History of Next 50 Years, Scribe Publications, 2007) o foarte probabila istorie a urmatorilor 50 de ani pornind de la niste trenduri emergente in prezent. Insa scopul principal al cartii nu este atat prezicerea viitorului, cat trezirea constiintei colective si responsabilizarea oamenilor in ceea ce priveste posibilele destinatii ale prezentului.
Dupa ce Capitolul 1 incepe cu cazul unei femei din Londra care a fost descoperita moarta in apartamentul sau abia dupa doi ani, Watson prezinta un fenomen care ia tot mai mare amploare in marile metropole: disparitia vecinilor. Marile centre urbane devin colectii de “singuratati individuale” care duc o viata narcisista, egoista si izolata.
“Intr-o societate in care tot mai multi oameni sunt conectati doar prin internet, nimeni nu mai ajunge sa cunoasca pe cineva foarte bine”, scrie Watson. Ne trezim ca avem din ce in ce mai multe “cunostinte”, dar tot mai putini prieteni. A cunoaste pe cineva foarte bine a devenit un efort care nu mai merita facut. Oamenii considera ca a te implica in viata altcuiva inseamna sa te “incarci” cu probleme care, in fond, nu te privesc. Privita in acest mod, prietenia “clasica” devine un stres negativ, consumator de timp. Relatiile sunt extrem de superficiale si nu mai trec dincolo de o anumita limita. Cu cat te izolezi mai mult – taind astfel cat mai multe surse de stres (negativ, dar si pozitiv) -, cu atat te autoconservi mai bine, te uzezi psihic mai putin si deci poti trai mai mult. In Japonia, de cativa ani, ia amploare un fenomen numit hikikomori – in traducere aproximativa, “retragere”. Potrivit specialistilor niponi, exista aproape un milion de “hikikomori” in Japonia. Acestia sunt mai ales baieti care decid sa se izoleze total in camera lor, cu anii. Mancarea le este lasata la usa, iar la WC se duc cand nu-i vede nimeni. Un caz cunoscut este acela al unui tanar care s-a izolat in camera sa la 20 de ani si a trait doar cu TV, jocuri video si internet vreme de de 14 ani. Mancarea i-o ducea mama sa, care locuia singura la parter.
Doua mari trenduri ale inceputului de mileniu sunt urbanizarea si cresterea exponentiala a numarului oamenilor care decid sa traiasca singuri. In 2006, in Marea Britanie, acest procent era de 25%, in timp ce in SUA el a crescut cu 30% in ultimii 30 de ani. Erodarea modelului familiei, scaderea ratei natalitatii, numarul tot mai mare de divorturi, cresterea duratei de viata sau decizia de a trai in singuratate sunt cativa dintre factorii care conduc la izolare – voluntara sau nu. Scaderea natalitatii, dublata de cresterea duratei vietii, conduce la o micsorare drastica a raportului dintre nasteri si decese. Populatia globului va intra intr-un declin in jurul anului 2050, anuland astfel o suprapopulare a Pamantului. In Marea Britanie, 22% dintre femei nu mai vor sa faca copii.
Daca in urma cu 20 de ani era cool sa te retragi din oras la tara sau in suburbii, azi fenomenul este invers – asa-numitul boomerang migration. Daca inainte familii intregi se retrageau din orase, azi se intorc in mediul urban oameni singuri si cupluri fara copii. Daca acest trend continua, in 2050 zonele urbane vor fi populate in majoritate de oameni singuri.
Oamenii constata ca a trai singur este mult mai ieftin si mai comod din toate punctele de vedere. Modelul femeii moderne de succes inseamna, in primul rand, sfarsitul dependentei fata de mijloacele de subzistenta oferite traditional de barbat – “capul familiei”. Femeia are serviciu, casa ei, masina ei, contul ei sigur in banca. Foarte multe cupluri moderne nu mai impart aceeasi locuinta.
De exemplu, daca, in 1950, 80% dintre gospodariile din SUA erau populate de familia traditionala – sot, sotie si copii -, azi acest procent a scazut la jumatate.
Concluzia: transformarea atitudinilor sociale, impreuna cu schimbarile demografice, urbanizarea, noile tipuri de retail si comunicarea prin internet fac locuirea mult mai facila. Dar si mai superficiala.