De curând au apărut la Editura Humanitas fiction, în colecția Raftul Denisei, coordonată cu aplomb de atâta vreme de Denisa Comănescu, două romane ale scriitorului sud-african J.M.Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 2003. Sunt două romane relativ recente – “Epoca de fier” din 1990 și “Dezonoare” din 1999 – ambele foarte apreciate de critică. Primul a fost socotit de “Sunday Express” cartea anului, iar cel de-al doilea a primit Booker Prize. Ceea ce ne face să le discutăm împreună este că ambele se opresc asupra dramatismului unei epoci marcate de rasism și consecințele sale prin tragedii personale.
Epoca de fier. Traducere din limba engleză și note de Irina Horea. Eroina, o distinsă doamnă fostă profesoară de limbi clasice, bolnavă și aflată în fază terminală, scrie o lungă scrisoare fiicei plecate demult în America, retrăindu-și viața într-un moment în care nu mai poate ignora ororile apartheidului. Doamna Curren descoperă ororile care aparțin ambelor părți, uciderea unor activiști de culoare, brutalitățile poliției și ale armatei, violențele negrilor. Singurul personaj pe care eroina se mai poate baza la capătul vieții este un om al străzii. Un roman copleșitor, impecabil scris, impecabil tradus.
Dezonoare. Traducere de Felicia Mardale. Aproape în aceeași notă este al doilea roman. În centrul acțiunii, care se petrece tot în Africa de Sud, se află tot un intelectual, profesorul universitar David Lurie care, după o aventură cu o studentă, este silit să demisioneze, se retrage la ferma fiicei sale, unde plănuiește să termine o carte și unde descoperă violența post-apartheid sub forme diverse – e maltrat de trei tineri de culoare, asistă neputincios la violarea fiicei sale, este șocat când află că unul dintre agresori este o rudă a servitorului lor de încredere, care trăiește de multă vreme în liniște alături de Lucy și chiar a început să-și construiască o casă la marginea proprietății acesteia și-l acceptă într-un final ca viitor ginere pe cel care a pus la care violul. În toate, “plăcerea de a trăi se stinge”. În final, profesorul se resemnează lucrând la un crematoriu al cadavrelor câinilor unui cabinet veterinar. O obsedantă parabolă. Teribilul roman, nu mai puțin impresionant decât precedentul, a fost ecranizat, cu Natalie Becker și John Malkovich în rolul principal. Un film la fel de dur și de apăsător.