Nici nu mai contează cu cât a contribuit fiecare dintre ele – un pic de concordie între palate, un rating de țară îmbunătățit, o amânare controlată a aderării la zona euro, niște emisiuni de bonduri, mișcările de capital ale unor investitori, plata de dividende spre acționarii majoritari de către marile companii private locale, creșterea consumului în trimestrul unu – dar din amalgamul lor a rezultat un leu neverosimil de puternic, în condițiile în care la începutul anului comentatorii vedeau un curs de peste 4,8 sau în fine, un curs fără număr în funcție de dorința celor care-i trimiteau să comenteze.
Cursul are importanță pentru cei din economia reală și pentru consumator și este văzut ca un semn bun. Dar de fapt nici nu a început bine anul și sunt mai multe semne bune.
Sezonul de turism tocmai a fost deschis pe litoral de directorul de marketing / primarul Mazăre (pe când și ceilalți primari vor face „micile lor nebunii“ în așa fel încât să se vorbească despre orașele din România, care încă nu aduc câți turiști ar putea?). Un sezon de vară de 7- 8 luni va face minuni și chiar că turismul nostru o merită. Ne place, nu ne place, bună sau rea sau cum o fi, agricultura, contemplând același posibil sezon lung, va avea și ea un galop de sănătate în 2013. Și asta chiar dacă prietenii din Europa care ne vor consumatori, nu producători, au pus câteva booby-trap-uri în drum – și rămâne de văzut dacă teoria conspirației se va confirma, și anume că România este simțită ca un competitor redutabil în agricultură, trebuind de aceea să fie din când în când pusă la colț preventiv.
Și se pare că am ieșit din zona dezbaterilor contraproductive și ne-am pus pe treabă și în zona energiei și a resurselor, pentru că sunt semnale că gazele de șist și aurul din Apuseni intră în linie dreaptă. Vorbim de 1-1,5% pe an aport la PIB din 2016 încolo și zeci de mii de locuri de muncă. Nu în ultimul rând și totodată paradoxal, după ce i-am zeflemisit neîndurător pe consumatorii de limuzine Mercedes, se cuvine să ne dăm un pas înapoi, pentru că în felul lor au contribuit la evenimentele din Sebeș care vor propulsa și mai mult vârful de lance al economiei noastre, industria auto.
Pentru restul din 2013, rămân cele câteva semne de întrebare de macro sau microeconomie care sunt de domeniul dezbaterii publice – și este bine că sunt în agora, pentru că guvernanții vor fi mai responsabili când vine vorba despre ele. Cum o să progreseze absorbția fondurilor europene și în special cele din POS-CCE, despre care se vorbește parcă mai puțin, dar sunt cruciale pentru reindustrializare? Cum se vor descurca managerii privați în companiile de stat și cum vor arăta în cinci ani companiile de stat care stau acum să se privatizeze? Care va fi efectul Directivei 7/2011 privind întârzierele la plată, a forfetarului sau a reducerii TVA-ului la pâine?
Mai facem ceva contra evaziunii fiscale și a muncii la negru sau ne resemnăm și le încadrăm la „miscellanea“ așteptând ca prin creșterea consumului banii din subteran să se ridice la suprafață? Când vor începe băncile marea creditare de masă? Vor rezista sectoarele- cheie tentației de a crește prețurile în a doua jumătate a anului? Când vom renunța la alibiul „nu ne lasă FMI-ul să facem“ și vom lansa curajos parteneriate public-private de anvergură, chiar cu riscul producerii unor deficite sectoriale? Și nu în ultimul rând, care va fi impactul intențiilor de regionalizare asupra economiei?
Privind cu un optimism educat și prudent la ceea ce s-a întâmplat în primele 4 luni, într-o Europă care dă în clocot pe tot flancul sudic, putem afirma că se văd niște semne bune, care, dacă politicienii n-o dau în bară, pot să se constituie în baza pentru redresare sustenabilă. Pariem pentru 2013 pe o creștere de 3%?
Dragoș Damian este CEO Terapia cluj și președintele Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România
ZF 24
Dragoș Damian, Terapia: Cine pune pariu pe o creștere economică de 3%?
Nici nu mai contează cu cât a contribuit fiecare dintre ele - un pic de concordie între palate, un rating de țară îmbunătățit, o amânare controlată a aderării la zona euro, niște emisiuni de bonduri, mișcările de capital ale unor investitori, plata de dividende spre acționarii majoritari de către marile companii private locale, creșterea consumului în trimestrul unu – dar din amalgamul lor a rezu…