Mașinile de spălat cu tambur rotitor, acționate manual, se produceau în Occident încă din sec. al XIX-lea. Mașina de spălat electrică apare în 1910, iar cea semi-automată în 1937, totuși nu se poate vorbi de o largă răspândire a acestui aparat electrocasnic decât după 1960, când piața bunurilor de folosință îndelungată își revine după șocul războiului.
DLR (Dicționarul limbii române, seria nouă, de după război, a Dicționarului Academiei – DA), nu consemnează mașina de spălat nici la litera S, sub spălat s.n., nici la M, sub mașină, unde aflăm totuși câteva construcții care denumesc obiecte de uz casnic precum mașină de cusut, de tuns, de călcat, de măcinat. Știm că, încă de la începuturile lui, DA și-a propus, la îndemnul regelui Carol I, să fie foarte selectiv în găzduirea neologismelor („să puie o stavilă la acest val de nepăsare pentru graiul bătrânesc, stârpind totodată buruienile neologismului care înnăbușe limba strămoșească” – cuvântare rostită la Academie la 1 aprilie 1905), mai ales a celor care nu denumesc idei, ci obiecte (Sextil Pușcariu, care a condus prima echipă de lexicografi angrenată în realizarea DA, exemplifica, în Raportul către Comisia Dicționarului, această politică prin odol, numele unei ape de gură la modă pe atunci, și întreba: „Ce față ar face cuvântul odol în Dicționarul Academiei Române?”). Totuși…
În epoca de maximă deschidere a comunismului românesc, spre sfârșitul anilor ’60, când s-au publicat fasciculele din DLR cuprinzătoare ale literei M, mașina de spălat ar fi fost la fel de îndrituită ca și aceea de cusut ori aceea de călcat să figureze în dicționar. (Nu avem informații în acest sens, dar ne îndoim că ar fi putut exista „indicații” de la „foruri” pentru a nu include mașina de spălat în dicționare – asemenea „recomandări ideologice” au existat, cu siguranță, dar nu pentru denumiri de produse ale industriei autohtone.) Mașina de spălat marca Albalux, produsă la Cugir din 1963, era (deja) prezentă, pe atunci, în suficiente gospodării pentru ca viitorul ei să fie privit ca incontestabil (la fel ca al telefonului despre care vorbea Sextil Pușcariu, punându-l în balanță cu odolul). Peste vreun deceniu, aveau să se vândă în comerțul socialist românesc mașini de spălat cu storcător (produse tot la Cugir), iar peste alți câțiva ani își făcea apariția în magazine mașina automată de spălat (Automatic), tot de producție românească. În 1992, când vedea lumina tiparului tomul X, partea a IV-a (slab-spongios), al DLR, mașina de spălat era o prezență obișnuită în casele românilor.
Cu atât mai inexplicabilă este lipsa din DLR a mașinii de spălat, cu cât o găsim atestată, în presă, cu 14 ani înainte de a fi început să fie produsă în România. Astfel, „Scânteia” din 2 iunie 1949 semnala, la p. 4, că:
„Mașina de spălat rufe nu e o invenție recentă, dar toate modelele de până acum s-au dovedit imperfecte. Gospodina era silită ba să stoarcă ea rufele, ba să toarne apă caldă. […] Mașina de spălat rufe construită de inginerul [sovietic] Ivanov e superioară modelelor fabricate în alte țări.”
Nu putem ști dacă această bijuterie a tehnicii staliniste va fi ajuns și în magazinele din România, dar avem o dovadă indiscutabilă că nu doar numele, ci și obiectul de larg consum pe care îl desemnează, produs de data aceasta în fabrici capitaliste, erau, de mult mai mult timp, prezente la noi. Astfel, în „Adevărul“, din 24 nov. 1906, la p. 4, în secțiunea consacrată reclamelor, aflăm că:
„Dacă întrebuințați […] mașina de spălat «Volldampf» […] terminați lucrul fără frecătură într-o zi, fără ca să se uzeze rufele… Mașina «Volldampf» spală rufele prin abur care trecând prin rufe, disolvă toată murdăria.”
Era, evident, unul dintre modelele imperfecte pe care avea să le întreacă, patru decenii și ceva mai târziu, realizarea inginerului Ivanov, lăudată în „Scânteia”.
Aproape un secol desparte anul 1906, când avem (până la noi cercetări) prima consemnare a mașinii de spălat în presa românească, de 2002, anul când Noul dicționar explicativ al limbii române (NODEX) face loc mașinii de spălat în paginile sale.
Nimic nu poate spăla o asemenea nedreptate.