Cu ceva vreme în urmă a apărut în Italia – din păcate abia acum ne-a căzut în mână, după ce profesorul Nicolae Lascu l-a amintit în interviul publicat de Ziarul de duminică în numărul din 6 martie a.c. – un formidabil album, format mare, despre marmura artificială și legăturile meșterilor italieni cu România.*) De regulă nu prezentăm la această rubrică decât cărți tipărite de editurile românești, dar facem o excepție, dată fiind importanța subiectului (românesc), participarea masivă la proiect a cercetătorilor români și descrierea unor monumente arhitecturale românești.
Ne aflăm în fața unui volum, rod al unei colaborări fructuoase dintre cercetători italieni și români, care prezintă un interes cu totul special, din mai multe puncte de vedere. Motivele le subliniază prof. arh. Emil Barbu Popescu într-o prezentare. În primul rând, cartea reconstituie cu multă acuratețe fascinantul drum al lui Pietro Axerio, provenit din mica localitate italiană Rima, din Piemont, trecând prin marile orașe europene, unde a deprins meșteșugul neegalat al marmurei artificiale, pentru a se stabili la București, care a devenit, grație lui, unul dintre centrele importante ale artei marmurei artificiale. În al doilea rând, volumul pune în lumină, în urma unei cercetări riguroase, minuțioase și sistematice făcute în arhivele italiene și cele românești, publice și particulare, un aspect practic necunoscut, acela al contribuției italienilor la construcția modernă a orașelor noastre la sfârșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului XX. Într-adevăr, numele lui Pietro Axerio și al antreprizei sale nu a fost semnalat până acum decât sporadic, în legătură cu puține clădiri bucureștene. Cartea demonstrează, cu argumente convingătoare, că Axerio a înțeles în mod perfect intențiile arhitecturale cărora le-a dat strălucire prin lucrările sale. Nu este vorba de clădiri comune, ci de câteva dintre cele mai reprezentative construcții din Capitală și alte orașe, de la palate ale Curții Regale, la vaste reședințe sau la impunătoare clădiri publice. Este impresionantă măiestria decorațiilor executate în marmură artificială, lucrări în care aspectele tehnice, stăpânite în mod desăvârșit, se îmbină armonios cu arta redării materialelor și a înscrierii perfecte în ambianța spațiilor respective. El a fost, totodată, un antreprenor important al epocii, fiind, vreme de mai multe decenii, furnizor recunoscut al Casei Regale a României. Cartea ilustrează, într-o manieră remarcabilă, prin calitatea textelor și a ilustrațiilor, această dublă calitate a lui Axerio. În al treilea rând, volumul este un rezultat exemplar al unei colaborări de mare ținută științifică la care Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” a avut un însemnat rol.
Două personalități au avut o contribuție deosebită la realizarea acestui album:
profesorul Nicolae Lascu, prorector al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București și Hanzi Axerio Cilies artizanul italian al lucrării.
Marmura artificială este un material rezultat din combinația, în anumite proporții, a ipsosului cu apă și adeziv. În pasta astfel obținută se adaugă pigmeți de culoare, după o compoziție dorită. Se mai numește „marmo finto” (marmură falsă). A apărut încă din secolul al XVI-lea, dar utilizarea ei frecventă este legată, pe de o parte, de arta barocă bavareză și, pe de alta, de „explozia” constructivă din centrul Europei din secolul al XIX-lea. Pietro Axerio și fratele său, Giovanni, care au lucrat în România, proveneau, într-adevăr, dintr-un sat, Rima, aflat la 1.420 m altitudine, în apropiere de granița cu Elveția. Ei au lucrat în Franța, Germania, în întregul Imperiu austro-ungar, în Suedia, Norvegia, Elveția, Olanda, până au fost aduși de regele Carol I în România.
Clădirile la care cei doi maeștri, echipele lor și cele pregătite de ei au lucrat în România sunt numeroase – biserica Domnița Bălașa, Palatul Peleș, Ateneul Român, Casa Monteoru, Casa Vernescu, Catedrala Sf. Iosif, Palatul de Justiție, Banca Națională a României, Casa Turnescu, Palatul din Calea Victoriei, Banca de Scont, Primăria Muncipiului, Hotelul Athenee Palace, Palarul regal Cotroceni, Berăria Carul cu bere.
Despre toate acestea sunt informații pe larg în album. Textele sunt în română și în italiană, iar ilustrațiile sunt numeroase și convingătoare.
Socotim acest album atât de important, încât, poate, una dintre editurile de profil, apreciate și dornice de promovarea valorilor românești în arhitectură, ar prelua și tipări textul românesc al albumului, ulterior și cu traduceri în alte limbi de circulație, ca să facă astfel cunoscute la scară mai largă monumentele de arhitectură ale neamului. Din păcate, volumul, chiar în forma prezentată de noi, nu se găsește în librării.
*) La via del marmo artificiale da Rima a Bucarest e in Romania tra otto e novecento. A cura di Enrica Ballarè. Zeisciu, centro studi. Ediție bilingvă italo-română. Drumul marmurei artificale de la Rima la București și în alte orașe românești în perioada lui Carol I. Texte de Axerio Cilies Hanzi, Ballarè Enrica, Kannès Gianluca, Lascu Nicolae, Moroni Paolo, Pedrettti Roberto, Simina Stan. Fișe ale monumentelor de Arina Nițulescu, Macrina Oproiu, Nicolae Lascu, Liana Iliu, Cristina Ionescu, Simina Stan. Proiect grafic de Enrico Garavaglia. Fotografii de arhivă de Camil Iamandescu.
