La 20 de ani de la evenimentele care au marcat nasterea sindicatului Solidaritatea, timp in care Polonia a devenit membra NATO si se apropie de primirea in Uniunea Europeana, fostul lider al sindicatului, laureatul premiului Nobel pentru Pace Lech Walesa a cerut la Gdansk, la sfasitul lui august, instituirea unui nou plan Marshall pentru reconstruirea tarilor din Est.
“Orasele si uzinele erau distruse dupa cel de-al doilea razboi mondial, dar cel putin exista un sistem economic. Acum, acest sistem economic a fost distrus si nu am fost in masura sa cream unul nou. Avem nevoie de un nou plan Marshall”, spunea Walesa cu ocazia manifestarilor prilejuite de implinirea a doua decenii de la crearea sindicatului pe care l-a condus.
Un asemenea punct de vedere, exprimat de primul presedinte postcomunist al tarii constituie o pozitie impartasita de mai multi reprezentanti ai fostelor tari comuniste, nemultumite de ajutorul insuficient din partea Occidentului, in special in ce priveste resursele financiare, dar si absenta unei viziuni coerente a puterilor europene in ce priveste aceasta parte a continentului.
Cu toate acestea, aderarea la UE si NATO sunt vazute ca decizii deosebit de importante pentru aceasta tara care considera ca ar putea fi astfel recompensata pentru anii cand a fost lasata in sfera de influenta sovietica.
Dupa cum se exprima fostul ministrul de Externe polonez Bronislaw Geremek, “datorita istoriei traumatice, noi vrem sa apartinem si NATO si UE. Polonia tine la suveranitatea sa, dar daca dorim sa dam o parte din aceasta Europei, este numai pentru a ne apara independenta nationala”.
Agricultura, domeniul tabu al integrarii
In ce priveste Polonia, cel mai delicat capitol al discutiilor privind integrarea ramane agricultura, domeniu unde, de altfel, negocierile au si fost suspendate temporar in aprilie, la cererea oficialitatilor de la Bruxelles.
Impasul a survenit dupa ce autoritatile de la Varsovia au propus o solutie care ar consta in inlaturarea simultana a taxelor vamale poloneze si a subventiilor europene la exporturile agroalimentare catre Polonia. O asemenea initiativa nu a fost insa agreata de forurile de decizie europene.
De altfel, Polonia este singurul stat dintre cele aflate in proces de aderare care continua sa mentina taxe vamale ridicate la produsele agroalimentare ale Uniunii, iar orice interventie in sensul diminuarii acestora a produs de fiecare data o reactie, uneori violenta, a reprezentantilor organizatiilor de profil si a celor direct vizati de asemenea masuri.
Asa s-a intamplat, de exemplu, in martie 1999, cand la manifestatiile fermierilor s-au rostit discursuri cu profunde accente anti-europene, in care era denuntata “jefuirea” industriei agro-alimentare de catre societatile straine, cu referire directa la vanzarea industriei tutunului si a fabricilor de bere.
O pozitie similara a fost exprimata, de altfel, la nivelul opiniei publice, si in ce priveste, in general, politica economica a Guvernului Buzek, acuzat ca in ultimii trei ani “a vandut pe nimic patrimoniul national”.
Aceste politici ale Guvernului de la Varsovia in materie de agricultura nu sunt agreate de Bruxelles. Astfel, la inceputul lui iunie, Comisarul european pentru agricultura si pescuit, Franz Fischler, declara ca a solicitat autoritatilor poloneze sa abandoneze “practicile protectioniste” in domeniul agricol, in schimburile comerciale cu UE.
“Polonia va deveni in cativa ani un membru cu drepturi depline al pietei unice si nu poate sa cada in capcana protectionismului”, avertiza el. Mai mult, Fischler sustinea ca “majorarea taxelor vamale poate fi atragatoare deoarece amelioreaza rapid situatia agricultorilor polonezi, dar nu ajuta la ameliorarea pe termen lung a competivititivitatii agriculturii poloneze”.
Problemele vizeaza si alte domenii. Recent, ministrul adjunct al Agriculturii Robert Gmyrek declara ca doar una din zece fabrici de industrializare a carnii corespunde normelor europene. El estima ca 60% din cele 4000 de fabrici respecta cu dificultate chiar si standardele poloneze.
Cele 21 de mari fabrici autorizate sa exporte in UE controleaza, de altfel, 70% din piata productiei de carne.
Pentru restructurarea sectorului agriculturii, Uniunea va aloca suma de 168 milioane de euro anual, dar acest ajutor trebuie completat si de masuri corespunzatoare.
Guvernul a indicat pana acum ca are in vedere liberalizarea pietii agricole, ca si a altor piete ineficiente, dar nu a prezentat detalii si nici un calendat de aplicare a acestor masuri.
O societate in lupta cu coruptia
Cea mai serioasa problema cu care se confrunta Polonia, asemeni altor state din fostul bloc sovietic este, insa, coruptia. Un raport realizat la inceputul anului de Banca Mondiala califica aceasta tara drept un “paradis al coruptiei”, considerandu-se ca “legaturile dintre clasa politica si mediile economice caracterizeaza coruptia la cel mai inalt nivel al puterii”.
Mai mult, se mentioneaza ca suma necesara pentru a bloca un proiect de lege aflat in dezbaterea Parlamentului se ridica la trei milioane de dolari. Unii politicieni ii ajuta pe oamenii de afaceri sa obtina diferite licente, primind in schimb bani pentru finantarea activitatilor politice, neexistand in momentul de fata nici o reglementare privind finantarea partidelor politice.
Nu alta este situatia la capitolul privatizarii societatilor de stat, considerat de autorii raportului “unul dintre domeniile cele mai expuse coruptiei”, iar justitia poloneza permite chiar si cumparaera unui verdict al tribunalului sau obtinerea accesului la registrele comerciale pe baza unor sume de bani.
Economia se apropie de Europa
Pe ansamblu, economia poloneza se inscrie, insa, intr-un trend pozitiv, mai ales in comparatie cu alte tari foste comuniste. Pe primele sase luni ale nului exporturile au crescut cu 11,9%, echivalentul a 14,7 miliarde de dolari – comparativ cu valorile inregistrate anul trecut – importurile cu 9,7%, reprezentand 23,5 miliarde de dolari.
Pe primul trimestru PIB a crescut cu 6%, inflatia anuala este estimata la 12% – in conditiile in care pana in 2003, an in care Polonia considera ca este pregatita sa devina membru cu drepturi depline al UE, se estimeaza ca aceasta sa ajunga la 4%.
In primul trimestru al acestui an, minele de carbune si-au redus pierderile, ca o consecinta a programului de restructurare pentru reducerea pierderilor, astfel incat echilibrul financiar sa fie atins in 2001.
Din aprilie, zlotul evolueaza liber in raport cu celelalte monede, un prim pas in vederea conectarii economiei poloneze la mecanismele de piata europene.
Toate aceste masuri vin in sprijinul dorintei de a fi primita in UE peste trei ani. Dorinta care, spun unii oficiali europeni, s-ar putea apropia de realitate.
Nicole Fontaine, presedintele Parlamentului European a declarat ca “doreste ca viitoarele alegeri europene din 2004 sa se desfasoare cu participarea mai multor tari candidate, intre care si Polonia”, adaugand ca “aceasta ar fi o consecinta logica a unei aderari la UE incepand din 2003, cum doreste Polonia, ceea ce este posibil”.
In aceasta directie, la inceputul lui august a fost infiintata o mare Comisie parlamentara care sa permita o adaptare mai rapida a legilor poloneze la standardele comunitare, aproximativ o suta de legi asteptand sa fie adoptate, iar alte 80 sa fie amendate.
Intre timp, insa, peste o luna sunt programate alegeri ultimele sondaje de opinie realizate plasandu-l pe actualul presedinte, Aleksandr Kwasniewski, cu un trecut comunist, cu un capital de simpatie de 60%, comparativ cu 8%, cat are in sondaje presedintele “Actiunii Electorale Solidaritatea” (una din formatiunile mostenitoare ale sindicatului), Marian Krazlewski.
Fostul presedinte, Lech Walesa nu este cotat decat cu 4%, fostul simbol al anti-comunismului fiind in permanenta cadere libera in ochii opiniei publice, fiind considerat de multi observatori ai vietii politice poloneze un personaj “neadaptat” la realitatile actuale, care prefera sa darame in loc sa cladeasca ceva.
Rezultatul alegerilor nu pune, insa, sub nici o forma in pericol integrarea europeana si euro-atlantica, fiind vorba mai degraba de probleme de detaliu, privind cele mai bune variante pentru a se conforma standardelor comunitare.