Slavomir Rawicz a trăit între 1915 și 2004, a fost locotenent în armata polonă dinaintea celui de-al doilea război mondial, încarcerat de sovietici după invazia Poloniei și închis pentru spionaj într-un lagăr din Siberia, dincolo de Irkuțk, la 650 km de Cercul Polar, condamnat fiind la 25 de ani de lagăr. A reușit să evadeze, împreună cu alți șase tovarăși, a pornit spre sud, și după unsprezece luni a ajuns în India și a întâlnit o patrulă gurka. După alte peripeții, a ajuns în America. Relatarea evadării sale a apărut în Marea Britanie în 1956, vândută repede în aproape un milion de exemplare, tradusă în 25 de limbi și ecranizată de Peter Weir în 2010.
Nu o dată în deceniile de după apariție s-a pus la îndoială autenticitatea celor povestite de Rawicz. Să reușești să evadezi în timpul unui viscol crunt, să străbați mii de kilometri pe jos, fără provizii, fără haine, trecând pe lângă Lacul Baikal și străbătând Mongolia, să suferi de sete în deșertul Gobi, să reușești să te cațeri în Tibet și să traversezi munții par isprăvi greu de realizat de un grup de oameni obișnuiți. Nu autenticitatea relatărilor ne preocupă în acest text. Poate că eroii acestei cărți nu erau oameni obișnuiți. Cartea nu trebuie luată nici ca un document istoric, nici ca o carte de călătorie, nici măcar ca un roman. Nu contează însă dacă adevărul istoric este puțin diferit, relatarea lui Rawicz poate fi citită și ca un roman, ai cărui eroi sunt întruchiparea luptei pentru viață. Slavomir Rawicz a fost acuzat că a inventat mult, ba chiar că n-a fost el eroul peripețiilor descrise, au apărut alți foști ofițeri închiși în lagărele siberiene care susțineau că lor li se întâmplase ce povestește Rawicz – unul dintre ei este Witold Glinski. De ce n-au spus mai înainte? Dar nici măcar nu contează. “Întoarcerea acasă” poate fi înțeleasă, de aceea, ca “un omagiu adus tuturor celor care luptă pentru libertate și care din diverse motive nu reușesc să vorbească pentru ei înșiși” – o spune autorul însuși într-o introducere din 1993 la cartea retipărită. Adevărate sau nu, isprăvile povestite de Rawicz pot fi pilduitoare în vremurile de azi. Există încă eroism în lume. O carte reconfortantă, pentru că susține că speranța nu dispare niciodată.
Slavomir Rawicz – Întoarcerea asasă. Povestea adevărată a unui drum anevoios spre libertate. Editura Corint. Traducere de Veronica Halinschi și Lia Decei. Cuvânt înainte de Stăjerel Olaru